Vasile POPOVICI
.
.
.
.
.
.
.
Persuasiune
Văd mâna tatei înspre mine-ntinsă,
să trec hopul şi părăul.
Îndemnul lui persuasiv l-aud
din ce în ce mai estompat:
hai, la tata! hai, băiete!
Când primii paşi mi-a însoţit mersul biped
ori când sorocul mi-a sosit să merg la şcoală,
tot mâna tatei mâna mea a prins-o
şi-ndemnul înspre viaţă-a fost acelaşi:
hai!
Mi-a însoţit hăţişurile vieţii,
mă împingea să ies ori mă trăgea de mână;
cădeam în brânci, credeam că nu mai pot,
dar el: băiete, hai, nu te lăsa învins!
A dat în mine Racul de mă ’mpunge
cu gheara lui de… să-l ia dracu!
un glas imperturbabil se repetă
onomatopeic:
hai! luptă fiule şi vei învinge!
Acum am vârsta lui, aproape;
dacă m-ar duce timpul mai încolo
i-aş zice ,, fiule’’, iar el mi-ar zice: ,,tată”.
Aş fi ca el măcar o dată
să îi întind eu, primul, mâna
şi să-l îndemn aşa cum a făcut-o el:
hai, hai cu mine înapoi, în viaţă!
Numai că stau acum pe malul hăului
şi tot la mâna tatei mi-e nădejdea:
hai, tată!, prinde-mă încă o dată,
trage-mă şi zi-mi ce tot mi-ai zis o viaţă:
hai, hai fiule!
La tata, hai!
Similare
Trist, răscolitor …mai ales cănd fiul depășește vârsta tatălui …când tata ar deveni fiu …expunere inedită … Felicitări !
Cu alese mulţumiri, Domnule Horga Mihai!
Vă citesc cu interes.