Suferința este o taină care ne unește cu Domnul Iisus Hristos,  în viața noastră are rol de curățare, de purificare, pentru a fi aflați vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. „Suferinţa e singura condiţie de purificare a sufletului” (Părintele Arsenie Boca). De curând mi-a fost recomandat volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud” de Ionuț Țene. Lucrarea descrie foarte bine suferința celor ce au patimit în temnițele comuniste, ca mai apoi să devină ”Sfinții închisorilor”. Pr. Roman Braga, ne spune: …”Suferința face bine nu numai creștinului, ci oricui, pentru că dacă nu suferi, nu înțelegi nimic. Suferința este o experiență bună. Chiar și în Scriptură scrie că suferința est e semnul că Dumnezeu te iubește. În Epistola către Evrei, la capitolul 12, Apostolul Pavel spune că dacă nu suferim, nu suntem copiii lui Dumnezeu… Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Dacă nu suferim, nu suntem fii ai lui Dumnezeu. După ce trăiești suferința, înțelegi mai bine lucrurile de pe lumea asta, mai adânc decât cei care nu au trăit vreo suferință”. Mărturisesc că la început am fost puțin speriată deoarece titlul te trimite clar cu gândul la cercetare, documentare, la o lecție de istorie. Autorul, a moștenit de la părinți dragostea pentru cultură, setea de cunoaștere, pasiunea pentru știință și istorie, este absolvent al Facultăți de Istorie a Universităţii „Babes-Bolyai”, licenţiat în 1995 1995, cu teza de licenţă „Manifestaţii studenţeşti anticomuniste, la  Cluj, în 1946”, coordonator prof. univ. dr. Marcel Stirban. Pasiunea pentru istorie l- a determinat să studieze și să publice această carte despre martirii, mucenicii și mărturisitorii creștini din perioada comunistă. În inchisoarea de la Aiud s- au jertfit pentru credință și libertate mii de detinuți, printre aceștia se remarcă: fizicianul Gheorghe Manu, Daniil Sandu Tudor, Constantin Gane, Florea Mureșan, Ilarion Felea sau Gheorghe Jimboiu, rugătorul inimii. Pe lâgă ei decoperim preoți de mare valoare: Valeriu Gafencu, Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Ioan Ianolide, Costache Oprișan, Nicolae Purcărea, George Manu, Iustin Pârvu sau Ilie Lăcătușu care au înțeles rolul lor de mărturisitori și răscumpărători ai neamului românesc în perioada iadului comunist. …”Aiud și Gherla erau fabrici de martiri în cel mai literal sens al cuvantului. Noi eram martori ai degradării propriului trup. De la un anumit stadiu nu mai eram în stare să simțim nimic – era ca o paceadâncă. Puteai să simți numai coloana vertebrală. Singurul mijloc de subzistență a trupului era rezistența mușchilor. Depășirea acestui  stadiu ne făcea să așteptăm și să ne pregătim de moarte: a trăi permanent cu această realitate și având-o mereu în fața ochilor a fost un lucru înspăimântător. (Ne vorbește Părintele Justin, vol. I, Fundatia  Justin Parvu, Petru Voda) ” .Autorul descrie  cu acuratețe ororile pe care le au trăit deținuți în temnițele comuniste chiar de la cei ce au supraviețuit. Dovezile clare demonstrează cruzimea celor care s- au comportat ca niște monștri, nu ca ființe umane…”  Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească.”  

Ionut Țene surprinde însă și spiritul de solidaritate, iubirea de aproapele ce se creează între cei ce suferă împreună, preoți, mireni, oameni de cultură, dorința de a ajuta, de a preluara povara de la cei mai bătrâni și bolnavi și a suferi în locul lor, bucuria de a sărbători creștinește, în armonie și în comuniune cu semenii și cu Bunul Dumnezeu… Tradițiile și obiceiurile de iarnă sunt frumos redate de poetul Radu Gyr in colindul compus chiar în acele vremuri de cumplită suferință și care a fost recitat de toți deținuții:

• A venit și-aici Crăciunul
• Să ne mângâie surghiunul.
• Cade alba nea
• Peste viața mea.
• Peste suflet ninge.
• Cade alba nea
• Peste viața mea
• Care-aici se stinge.
• Tremură albastre stele
• Peste lacrimile mele.
• Dumnezeu de sus
• În inimi ne-a pus
• Numai lacrimi grele.
• Dumnezeu de sus
• În inimi ne-a pus
• Pâlpâiri de stele… (Colind)

Printre martiri acelor timpuri mulți dintre ei sunt vâlceni și poate din dragoste pentru meleagurile vâlcene de unde își au obârșia părinți săi, poate din solidaritate, autorul ne descrie la pag.63… Cum a biruit Pr. Dumitru Bălașa, prin credință, reeducarea de la Aiud. Întâlnim deasemenea mărturii tulburătoare despre : Mircea Vulcănescu,Vasile Voiculescu,  Petre Pandrea, Radu Gyr, Valeriu Anania, Petre Tuțea, Dumitru Stăniloaie și mulți alți oameni de valoare. Despre metodele inumane folosite în închisorile comuniste am citit pentru prima dată în cartea ” Memorii” a ierarhului vâlcean, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. Un capitol aparte îl ocupă ..

”Minunile de la Aiud! Rugăciunile sfinților din „Râpa Robilor” se înalță până la Cer.

„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate” stă scris pe frontispiciul Aiudului. Fericirile lui Hristos transmise pe Muntele Măslinilor, la Aiud își găsesc confirmarea lăuntrică pentru fiecare pelerin

sau credincios poposit. În 1992 aici s-a ridicat un monument, iar în septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc.

Scriitorul Claudiu Târziu a cercetat minunile de la Aiud. El le-a surprins catehetic într-un eseu de referință.” Puține închisori comuniste au exersat arta fizică a torturii așa cum s-a întâmplat la Aiud. Au murit sub chin mii de oameni, aruncați apoi, precum câinii, la margini de drum. Dar Dumnezeu a vrut altfel! Osemintele martirilor au fost transformate în moaște sfinte, făcătoare de mari minuni. Zeci de mănăstiri din țară și de la Muntele Athos au luat părticele din rămășitele foștilor deținuți politici de la Aiud, care astăzi vindecă boli incurabile și izvorăsc mir. Moartea și suferință au fost transformate în nădejde și în viață. Parcă le-au crescut genunchii din pardoseală. Una lângă altă, dinaintea iconostasului, două statui ale ultimei speranțe, murmurând neîncetat rugăciuni….”  Părintele Iustin Pârvu spunea: „Aiudul este cel mai sfânt loc al românilor”. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul Ro-mâniei a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9martie ca Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici. În acel an s-au organizat numeroase simpozioane, conferințe, manifestări cultural – religioase care au readus în actualitate, și spre cunoașterea și înțelegerea tinerilor, aceea pagină de istorie, de tristă amintire care a zguduit din temelii Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Justinian Marina, vâlcean de origine, s-a luptat din răsputeri să-și salveze ”turma de la pieire”. Se știe că la 28 octombrie 1959 autorităţile comuniste au emis decretul 410, realizat în baza unui raport al ministrului de interne Alexandru Drăghici, decret care ordona desfiinţarea a mai mult de două treimi din totalitatea mănăstirilor. Aplicat direct de Securitate, fără concursul Patriarhiei, Decretul a dus la închiderea unor mănăstiri şi la alungarea a mai mult de jumătate din călugări. Decretul a putut fi însă aplicat doar parţial datorită împotrivirii patriarhului şi spiritului de solidaritate al mărturisitorilor credinţei din lăcaşurile monahiceşti, care în felul acesta au salvat continuitatea şi demnitatea Bisericii. Mi-a fost dat ca în toamna anului 2010, la Techirghiol să-l întâlnesc pe părintele Arsenie Papacioc care mi-a spus următoarele cuvinte, pentru care dau mărturie …” Patriarhul Justinian Marina a fost cel mai tânăr, cel mai longeviv și hărăzit de Bunul Dumnezeu să conducă destinele Bisericii Ortodoxe Române în acele vremuri tulburi ”.  Volumul „NEÎNFRÂNȚII – Reeducarea de la Aiud”, este o carte pe care o citești pe nerăsuflate fiind captivantă și bine argumentată. Slavă Domnului pentru marii noștri înaintași, bucurie pentru tinerii și talentați scriitori precum Ionuț Țene.

Zenovia Zamfir