Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Petru Ioan, un universitar, (HC)Iași, cu un Tom –Fals Tratat de lexicologie (IV)

    Petru Ioan, un universitar, (HC)Iași, cu un Tom –Fals Tratat de lexicologie – de peste 800 de pagini, o sinteză a ce scrie din tinerețe…

    Cu un subtitlu sugerat de noi,„acum circa un veac, pe timpul lui Ioan Antonovici,1856-1931, asemenea lucrări, cine le cântărea, Academia Română le recompensa?

    IV

    Căutați în cărți ori acasă la ei pe daci, rumîni, vlahi…

                   Lucian Iosif Cuejdean află din Dicționarul explicativ al limbii române despre cel puțin 1053 cuvinte românești care ar proveni din limba Slavonă.Dar ce-i vechea slavonă, îl întreabă profesorul, pe el și pe noi, restul cititorilor, dacă nu o limbă artificial create (de călugării macedoneni Chiril și Metodiu, aflați în slujba  Împărăției Bizantine) pentru slăvirea lui Dumnezeu și ușurarea încreștinării slavilor prin intermediul Bisericii „ortodoxe” grecești, că se știe, expermentul lingvistic de dinaintea Marii Schisme s-a însoțit „cu paloșul și cu multă ură”, cum a scris acad, Pop despre Ștefan cel Mare al nostru,  cum susține și Cuejdean, la adresa populației majoritare din zonele sud-dunărene, acolo unde slavii ajunseseră după plecarea din spatial Asiatic și după popasul făcut la izvoarele Niprului și Bugului, unde dăduseră peste alți vorbitori ai dialectelor daco-getice, azi  încă vreo optzeci de mii în părțile Asiei, cum am detaliat noi recent, preluând informațiile.

                   Și parafrazându-l pe Constantin Noica, Petru Ioan susține și dânsul că românii din mileniul al doilea n-ar fi primit în  limbă cuvinte slavone, dacă acestea nu ar fi fost ele însele de origine rumînească. Și probează, cu etimologii cel puțin incomplete, de nu și dubioase pentru cuvintele în discuție.

                   Tot de la Cuejdean pornind, despre cel puțin 1058 de cuvinte ale DEX-ului românesc scrie c-ar fi de origine BULGARĂ, dar, iar „bate obrazul” profesorul, ce-i bulgara dacă nu un  mix sau un amestec între puținele cuvinte aduse în Balcani de cuceritorii bulgari cu obârșia lor la țărmul Volgăi, și limba autohtonilor moeso-daci, pigmentată cu elemente din lexicul slavilor, iar apoi cu vocabule din lexicul slavonei bisericești, cele mai multe luate de la greci? Și conchide profesorul,„nu strămoșii noștri au preluat cuvinte bulgărești, ci bulgarii ajunși în Balcani din părțile ASIEI, s-au „înfruptat” din lexicul localnicilor moeso-daci” și iarăși exemplifică în sprijinul demistificărilor!

                   În inventarul cuvintelor românești de bază acreditate de lexicografii autohtoni ca provenind de la alte popoare, scrie profesorul, pe locul următor se plasează cuvintele „cu etimon TURCESC”, în număr de cel puțin  310, după aceeași sursă, Cuejdean, dar atenționează, „să nu uităm, însă, că înaintea bizantinilor și-a turcilor, pe teritoriul Asiei Mici conviețuiseră și stăpâniseră mai mult de cinci veacuri temutul popor al hitiților, cu străbuni din spațiul carpato- dunărean plecați în lume cu meșteșugul prelucrării fierului”, străbuni care au dus cu dânșii „ aura” de „cea mai veche limbă indo-europeană atestată”, care, va fi pătruns și în lexicul nu neaparat foarte  bogat al celor ajunși în Anatolia cu  „carte de identitate” central-asiatică, așa cum morfemele cu care plecaseră în lume rumînii ca „oameni ai apelor” sau în transhumanță, au devenit rădăcini în cuvinte sumeriene, scitice, frigiene, cușite ori hinduse, etimoanele turcești îmbogățind lexicul  românesc  cu cuvinte ce-ncorporaseră, anterior, morfene sau coduri sonore RUMÎNEȘTI.

                   În ce privește grecilor, statorniciți în Peninsula Balcanică între 3900 și 2900 î,e.n., după popasuri semnificative în spatiul străbunilor noștri, se subliniază, de unde au reușit să extragă numeroase elemente cu care își vor întreține o mitologie ce-ndatorează Europa și lumea în ansamblu, s-ar părea că le suntem datori cu peste 200 de cuvinte, dar, la o analiză mai atentă, spune analistul, secvențele genealogice par  a se răsturna în favoarea rădăcinilor rumînești.

                   De la MAGHIARI, autorii autohtoni de dicționare ne spun c-am fi luat cel  puțin 162-184 cuvinte, aceasta în condițiile că la venirea strămoșilor actualilor vecini de la Vest în părțile Panoniei, unde, nu prea aveau soții și aduceau cu ei, din părțile centrale ale Asiei, nu mai mult de 250 de vocabule fundamentale, iar autohtonii întâlniți de o parte și de alta a Tisei erau daco-geți și bulgari, ce înțelegeau și se foloseau de vocabule  rumînești. Că raportul a fost invers, Petru Ioan aduce drept argument spusele lui Bakos Ferenc din Istoria elementelor  românești ale vocabularului maghiar, Akademiai Kiado, Budapesta, 1982, 560 p., după care, cel puțin 2333 de cuvinte maghiare provin din fondul lexical românesc, iar apoi de colegii de breaslă din cadrul Universității clujene „Babeș-Bolyai” –Marton Gyula, Pentek Janoș, Voo Istvan, Împrumuturi românești ale dialectelor maghiare, Editura „Kriterion”, București, 1977, 468 p., care, atenție, ridică la peste 4243 numărul cuvintelor vocabulelor ungurești cu etimon românesc. La asemenea anomalie, îl și văd pe profesorul nostru notând grav și pe bună dreptate la adresa lingviștilor noștri, justificând titlul FALS TRATAT DE LEXICOLOGIE, 2022, „Ce păcat că-n loc de corijarea falselor etimologii perpetuate de peste un secol, paznicii autohtoni ai  „închisorii de cuvinte” s-au grăbit să-nlocuiască eticheta „apelații din maghiară” prin „subsantiv cu etimologie necunoascută”!

                   Aici, puteau fi adăugate spre  aduceri aminte, trăiri   din vol. 29, p.73 cu , „România înstrăinată, ARDEALUL, chemat la el Acasă, adevărul istoric trebuie nu doar cunoscut și spus, ci și aplicat, Statul român – administrație, justiție, politică – să-și facă datoria  iar hoților să li se aplice necruțător Legea”… De mare actualitate semnalul „ Petru Ioan, prof. univ. dr.-Iași Dacia esoterică. Simboluri legende și tradiții”, din Antologii, vol.31, p. 30 ș. u. … cu o discuție profesori-știință în continuare… ca să se ajungă la relatarea a ce spuneam în altă parte „Piramidele bosniace și leagănul  civilizației Europene, p.52, discuție urmată de ce ne frământă, pe noi și pe alții, „Despre daci și omul de cultură Alexandru Busuioceanu, român, în arhivele spaniole, unde ar trebui să trudeze doctoranzii nostril?”, vol. 32, p.74…, cum și despre vestea N. Porsenna, Regenerarea Neamului Românesc, p.190, același volum…Tot aici,despre „Richard Coudenhove Kalergi Europa, Lumea vii- torului?”, p.285… „Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare! Încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității…”, am dat glas actorului Alain Delon,  ajuns la o vârstă și i-am pus vorbele în Antologii, vol. 33, p.954…

                   „Dacia-Hărți neștiute ale Imperiului Austro-Ungar” de Daniel Roxin în vol. 17, p.313, „Un document care face din Moldova dintre Nistru și Prut ce a fost pe timpul lui Ștefan cel Mare”, vol. 18, p.86, la p.274 „Cronicarul ungur Anonymus, dar nu numai el, despre unicul Imperiu Românesc care a stăpânit balcanii 100 de ani, Imperiul Asăneștilor”, ai lui Petru  și mai apoi a lui Asan,  a lui Ioniță Caloianul, totul în jurul anului 1190.

                   „Primăria Târgu Mureș promovează autonomia Ținutului Secuiesc. „Iertăm dar nu uităm!”, scrie la 15 martie 2021 Sabina Popescu, vol.35, p.80, ca la p. 88 să citim ce academicianul Ioan Aurel Pop scrie despre  Transilvania și Bucovina: „Cam ceea ce au reușit autoritățile străine (ungare, săsești și austriece ) în Transilvania în privința deznaționalizării sau desrădăcinării românilor, au reușit și cele tot străine (rusești) în Basarabia,  ba chiar mai  mult”…la p.129, Ioan Dănilă, Bacău,  notând  despre un Apostol al românismului, trecut în eternitate,  acad. Nicolae Dabija… cu completarea lui Al.Florin Țene, publicată în Luceafărul din 28 martie 2021, „ Ne mor scriitorii”, p.131…

    Pentru îndreptarea situației, lexicografii români ar trebui să se întrebe, o dată cu autorul Limbajului morfemelor, dacă cuvinte explicite, cu unul sau trei cuvintele țin de morf, cu ascendant în cuvântul pelasgo-daco-rumîn GLIE, ca lista suspiciunilor să stopeze, astfel ca miile de cuvinte recunoscute de savanții unguri ca fiind împrumutate de la noi, să fie și simțul și fapta la ai noștri.

    De aici titluri în Antologii, Istorie și comentarii, „Opusul cărții magherizării…”, vol.9, p.5, Academia Română răspunde solicitărilor UDMR în problema autonomiei”,p.27.

                   Întâmplarea este similară și în cazul multora dintre cuvintele socotite în DEX ca provenind din limba sîrbo-croată, ea însăși articulată cu aportul vocabulelor moeso-dacice din spațiul sud-est-dunărean. Să amintim de ceea ce realizează lucrătorii de la Revista Formula As, evidențiați mereu în ANTOLOGIILE Cenaclului de la distanță, în cercetările lor pe teren, a vlahilor, urmașii dacilor, recent la albanezi acasă, noi sugerându-le că într-o viitoare deplasare acasă la croați, pot găsi vlahii-vlahi, dar chiar un contur a ce este „mica Românie” acolo. Inspirație însușită și din ce semnala profesorul în TOMUL la care tot relevăm, tot cu mai mare bucurie că ne coincid gândurile ca și sentimentele,  să nu uităm, zice iarăși Petru Ioan, profesorul, însă,  nici cele aproape 2000 de cuvinte românești de bază marcate în DEX cu ștampila „cuvânt cu etimon  necunoscut”, când normal ar fi ca despre ele să citim „unitate lexicală din substratul lingvistic autohton, sau rumînesc”, asta, deocamdată, până ce, spuneam în Antologii, candidații la titluri academice își vor desăvârși cercetările, dacă conducătorii de doctorate sau master le va cere, ca în cazul de față, profesor la lucru, alături de asemenea sprijinitori, susținuți de… emeriți, tot în domeniu.

                   Celor pomenite li se adaugă stocul impresionant de cuvinte românești de bază cu substrat ONOMATOPEIC: circa 300, la care se adaugă derivatele lor nominale și  post verbale, crede  Cuejdean,  numărul cel mai mare de cuvinte interjecțional-onomatopeice din toate limbile europene, ce fac din RUMÎNĂ „începutul limbajului European  contemporan” asigurâd totodată, o parte din lexicul vedic și din cel mesopotamian, zice același Cuejdean în opera citată, București, 2000, la p. 67. Și suntem atențonați de autorul TRATATULUI în discuție, „reținem, așadar, că – după cele semnalate în  subdiviziunile anchetei întreprinse, ca și din ilustrațiile înserate în secvențele cu titlul de concluzii – însăși limba română este un participant activ la INTER-LIMBA NEOLATINĂ, la fel cum aceasta reprezintă ea însăși un component procesual al INTER-LIMBII EUROPENE, la rându-i, o piesă centrală în hora majoră a INTER-LIMBII-PĂMÎNTENE.

                   O dată acceptată ideea  că limba română subzistă și funcționează ca atare în postura de SISTEM DESCHIS și de participant  activ la INTER-LIMBĂ, e cazul să reluăm cele spuse în prefața cercetării, în ideea punerii de acord a distincțiilor aferente celor trei științe sermocinale cu rol proeminent: logica, lingvistica și semiologia. Drept  elemente ale lexicului, respectiv „părți ale discursului”, bază a unei bibliografii stufoase, din jos de pagină a TRATATULUI, filosofii limbajului, iar apoi lingviștii, morfologii și alte categurii de specialiști ne spun că unele părți de vorbire sunt FLEXIBILE ( adjectivul, articolul. pronumele, numeralul, substantivul și verbul), iar altele sunt INFLEXIBILE (adverbul, conjuncția, interjecția și prepoziția).

                Dihotomia „gramaticală” cu pricina va fi refăcută de căte Stanislaw Lesniewski, la care noi am mai făcut trimiteri, ca și Petru Ioan , în Orizonturi logice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, pp. 87 sqq, prin discriminarea dintre CONSTITUENȚI CATEGOREMATICI ȘI CONSTITUfENȚI  SINCAGOREMATICI, pe linia distincției operate de logicienii medievali între CATEGOREME (expresii ce dobândesc înțeles prin intermediul categoremelor). Cele  23 de capitole din cuprinsul secțiunilor expunerii au privilegiat SUBSTANTIVUL, sau NUMELE STRICTO SENSU (COMUN, respectiv PROPRIU). Volens, nolens, ne-am raportat, însă și la ADJECTIVE (cam 15% din cuvintele-titlu-incluse în DEX 1995, aproximativ 10500 din cele cca. 70000 de vocabule), ca expresii ce se pot „solidifica” sau„hipostazia” în substantive.

                   Prin  toate secvențele genealogice illustrate „sistematic” (conform distincțiilor din modelul semantico-pragmatic al celor 58 de tipuri ale numelui), autorul obsrvă că trebuie să înțelegem că ceea ce ne oferă dicționarele mai mult sau mai puțin „explicative” ale limbii române reprezintă doar materialul  brut pentru posibile GENEALOGII LEXICALE, iar informațiile disipate de-a lungul sutelor și miilor de pagini din  vocabulare s-ar putea reordona în FAMILII DE  CUVINTE în care rolul central îl ocupă NUMELE, în acest sens domnia-sa oferindu-ne, spre ilustrare, fișe „prosopografice, pentru articolele-titlu dintr-un posibil viitor Dicționar genealogic al limbii române actuale.„

                   „Noul „Ghid lingvistic” al UE, de Ion Longin Popescu, un text în Antologii, vol.36, p.33, iar în următoarea , Alexandrina Sanda Tulicas, Toronto-Canada, un text, „Mîinile mamei” care frământă pâinea zilelor noastre… ca mai încolo,p.55, altceva, inreresant, „India dincolo de timp, așa se intitulează o carte, autoare Marinela Belu-Capșa, Râmnicu Vâlcea, profesoară de limba română, prefață Marian Nencescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova”. „Pe urmele romanilor și a dacilor liberi” la p.70 și în continuare…la p.244 Al Stănciulescu-Barda ne recomandă GHIDUL ÎNVINGĂTORULUI de Cristian Stănciulescu-Barda, iar la p. 245 informații Din presa vremii, bune de știut și pentru un lingvist, despre Apogeul activității intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani. El susținea că după ce depășește 50 de ani, omul nu mai are capacitatea de a crea…

    Pentru împrospătarea poftei de text, o surpriză, crdem  la p.38 din volumul 37, cu ANTOLOGII, o întrebare la ordinea zilei: „Prețul întoarcerii cercetătorului onest la adevărata origine a neamului românesc și a limbii române de sorginte geto-dacică – în care se exprimă? Tot o discuție cu cineva…și se ajunge la Paula Romanescu, București.p.96 care lămurește de unde este? și invită. p.98, la alte documente despre istoria României…Și, tot așa…

                   Am redat și citim cu placere texte precum „Povestea extraordinarei familii de români care a uimit lumea. Din  zece copii, cinci sunt catalogați drept geniali, Adela Leonida Paul, Paul Leonida, Gheorghe Leonida, Elisa Leonida Zamfirescu, Dimitrie Leonida cu contribuții la proiectarea și realizarea metroului și a Casei poporului în România, vol.34, p.99, despre „Dan Dumitru, explorator și nu prea de Ionuț Sociu, fotografii de Andrei Becheru, Dan Dumitru – explorator, care a făcut ocolul lumii pe jos, în opinci”, p.147, cu scrieri și despre „cărțile părintelui Dumitru Bălașa-un act de authentic patriotism, Țara Soarelui sau Istoria Daco-României, Ed, Cuget Românesc”, p.174, să nu ne oprim nici la texul înscris cu aceeași dăruire „Delicatele  frumuseți ale  vieții, cu sfaturi pentru dragostea vieții, de la o femeie, o americancă – Cheryl Strayed, mama a doi copii, cu care ne-a vizitat meleagurile, p.177…nu doar după pupici…

    Revenind la ce este textul sacru (Geneza: 1.26-27) care spune că omul a fost creat după chipul  și asemănarea Domnului, bine ar fi ca noi, oamenii, să nu uităm că limbajul a luat ființă și evoluează după chipul și asemănarea noastră. În disprețul antiumanismului theoretic, ce a dobândit în lingvistică înfățișarea structurismului mecanicist și anistoric, s-ar cuveni să deslușim și s-ameliorăm, pas cu pas, vorba preșdintelei Iohannis, încă în funcție, fața authentic-umană a mijloacelor de expresie, atât în comunicarea verbal sau orală, cît și-n cea mediate prin tehnici ale întregistrării cuvintelor și orice spuse.S-ar cuveni, pretinde profesorul, de asemenea, să aplaudăm și să ne bucurăm că noi, românii, trăim într-o limbă ce impresionează prin BOGĂȚIE (respectiv prin sinonime), prin ECONOMICITATE (asigurată de omonimie), prin SUPLEȚE MORFOLOGICĂ (grație nebănuitelor treceri între flexibil și inflexibil), și nu în ultimul rând  prin FRUMUSEȚE, subliniată inclusiv prin tripartiția „generică” (cu parcursuri fascinante  între MASCULIN, NEUTRU și FEMININ, la cazul NOMINATIV, respectiv la cel GENITIV, la cel DATIV, la cel ACUZATIV, sau la cel VOCATIV) dar și cu acomodări impresionante ale „părților de vorbire” cu predicatele, respectiv cu categoriile ontologice.

    Sperăm, spune Petru Ioan, la Concluzii Generale, la FALS TRATAT DE GENEALOGIE, că truda condensată în cele peste opt sute de pagini ale noastre vor ajuta la reconfigurări ale terminologiei, de tipul celor care să conducă la abandonarea sintagmei „analiză gramaticală” (cu trimitere la litere !” prin„ analiză semiotică” (cu trimiere la comunicare), respectiv la completarea triadei MORFOLOGIE-SINTAXĂ-SEMANTICĂ prin a treia disciplină semiotică: PRAGMATICA.

    Ajunși  la finalul scurtei prezentări a CĂRȚII excepționale cu care profesorul și prietenul nostru de-o viață Petru Ioan își asociază aniversarea primilor 15 luștri, două observații  se cer reliefate, scrie Sorin Pîrvu, una privește interogația din titlul masivului volum pe care o vede ca fiind paradoxală și alta, faptul că falsul din sintagma autorului clamează un mod de abordare a lexicografiei românești sub auspiciile faste ale unor provocări precum cea lui Ștefan Lupașcu, prin definirea logicii ca știința falsului, ori cea lui Umbreto Eco, prin definirea semioticii drept știința minciunii.

    Cât mă privește,  ca cel care în domeniu, am lucrat de la distanță cu profesorul dar la un ison în gândire și acțiune, volumul „Frământări și confruntări pe fundal pandemic” de Petru Ioan, Editura „Ștefan Lupașcu”, Iași, 2021, fiind o dovadă, închei trimițând din nou și la Antologiile din ciclul care depășește cifra 60 de volume, de Istorii și Comentarii, la faptul divers, inclusiv despre daci și trecutul lor, unde li-s urmele și trupul astăzi, legat sufletește și tot prin fapte de lucru cu cei ce în cadrul revistei Formula As, de ani mulți, de la înființare tot adună date și fapte că strămoșii nostri au fost constituiți în Imperiu, iar din dovezile în acest, pun în continuare un fragment din publicația în cauză. în care Revista, scriind despre Silvia Kerim, fosta lor salariată, care dacă ar fi trăit, în octombrie 21 a.c. ar fi împlinit 90 de ani de viață, republicat după zece ani în numărul 1542, 3-10 noiembrie, un fragment despre o insula de pământ românesc la ROMA, în apropierea  Columnei lui TRAIAN, intitulat: Pământ românesc.

                  Ion N. Oprea. Iași. 14 noiembrie 2022



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5