Primit pentru publicare: 16 mai 2017
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN – UNAGE, Iași -, redactor șef adj. al Revistei Luceafărul
Publicat: 16 mai 2017
Editor: Ion ISTRATE
Vă voi prezenta în cele ce urmează o poveste frumoasă, povestea tânărului artist Cosmin Susu, născut la Tulcea. A absolvit acolo Liceul de Artă George Georgescu, după care a devenit student la Universitatea de Arte Ovidius din Constanţa. În curând, va absolvi pentru că este student în anul III. Am insistat puţin până mi-a răspuns la câteva întrebări, dar în ezitarea lui de a-mi acorda un scurt interviu nu a fost vorba decât de prea multă modestie. Am insistat, totuşi, pentru că am avut siguranţa că pot scrie o poveste interesantă despre parcursul său artistic, o poveste care merită spusă.
Cosmin Susu are acasă numeroase premii pentru pictură, câştigate pe parcursul liceului şi facultăţii şi a participat la un concurs de pictură desfăşurat în Franţa, la care a obţinut premiul III. Am fost curioasă să aflu cum a început călătoria sa în lumea artei. De la bunica mea a pornit totul, am învăţat multe de la ea, mi-a răspuns el. Ea, bunica, a fost cea care i-a creat pe parcursul copilăriei o atmosferă prielnică artei. O vedea pictând şi făcea şi el asta mereu, împreună cu ea. Apoi, mai ales în cadrul facultăţii, şi-a luat foarte în serios vocaţia şi a început să lucreze tot mai mult.
Din întrebările pe care i le-am adresat am aflat multe despre ce înseamnă arta pentru el. Am început discuţia din punctul pe care l-am considerat cel mai interesant, care reprezenta o curiozitate pentru mine, iar în jurul acestui punct am reuşit să conturez cadrul poveştii sale. Voi reda aşadar scurtul interviu.
Arta îţi educă mintea, sufletul şi te schimbă foarte mult
Cosmina Oltean: Am văzut că ai reprodus două dintre cele mai mari capodopere din istoria artei: Fata cu cercel de perlă a lui Johannes Vermeer şi Mona Lisa lui Leonardo. Ce te-a determinat să îţi propui o astfel de provocare, deloc uşoară?
Cosmin Susu: Mi-am dorit atât de mult să le am şi ştiam că nu le voi avea niciodată. Aşa că le-am reprodus doar pentru a-mi potoli dorinţa de a le avea. Dar pentru mine sunt mai mult decât nişte reproduceri şi de fiecare dată când le privesc păşesc într-o altă lume în care mă simt extraordinar, care mă încarcă cu energie. Reproducerea după Vermeer am început-o în urmă cu 2 ani, iar cea după Leonardo cam de 8 luni. Nu sunt terminate, deşi aşa ar părea. Mereu găsesc câte ceva de adăugat. De fapt, niciodată nu sunt pe deplin mulţumit. Vreau să ating perfecţiunea deşi ştiu că nu se poate întâmpla asta. Nu am auzit până acum de cineva care să fi reuşit asta. Ştiu că mai am mult de învăţat, de aceea lucrez mult şi n-am să mă opresc niciodată din pictat. Pentru asta m-am născut, aşa simt. Aceasta e lumea mea, în care fac ce vreau. E lumea ideală.
Fata cu cercel de perlă a lui Johannes Vermeer şi Mona Lisa lui Leonardo, reproduse de Cosmin Susu
Ai studiat mult opera acestor maeştri? Ai schiţat mult până să te apuci de reproduceri?
Da, foarte mult! Lucrarea după opera lui Vermeer am pictat-o de 4 ori până am ajuns la rezultatul dorit. Lucram cu nopţile… Şi cel mai important e că am învăţat foarte multe în acest timp. Nu cred că puteam să mă apuc de Mona Lisa fără prima experienţă. A fost o provocare destul de mare.
Ce ai învăţat de la Vermeer şi Leonardo despre desen şi culoare?
Am învăţat să mă concentrez suficient de mult încât să simt chiar şi cea mai fină nuanţă în pictură. Simt formele şi culorile mai mult ca niciodată, iar lumea o văd altfel, cu alţi ochi. Pentru mine arta înseamnă în primul rând educaţie. Nici nu cred că există o educaţie mai bună. Arta îţi educă mintea, sufletul şi te schimbă foarte mult. Te face să înţelegi multe şi nu este vorba doar despre pictură. Pictura este doar cheia pentru restul. Îţi dezvoltă acel simţ pe care puţini îl posedă. Mă simt tare norocos. Alţii încă îşi caută vocaţia.
Te gândeşti să reproduci vreo altă operă din istoria artei?
Mă gândesc la o altă operă a lui Leonardo, Doamna cu hermina.
Ce speri să realizezi din punct de vedere artistic, în viitor?
Vreau să vin cu ceva care să reziste, ceva unic şi de neclintit, ceva greu de realizat care să nu poată fi reprodus uşor. Ceva doar al meu.
Ce părere ai despre diversele tipuri de artă pe care le întâlnim azi?
Eu merg pe drumul creat de marii maeştri. Azi, din ce văd, începe să se piardă tot mai mult acel spirit al artei. Dar dintre artiştii contemporani îmi place pictorul Adrian Ghenie.
Cosmin Susu a ales ca punct de referinţă pentru formarea sa arta marilor clasici. Crede cu tărie în lecţiile lor şi tocmai de aceea a ales să înveţe direct de la ei încercând singur să descopere secretele ce stau ascunse în capodoperele lor. Încearcă să desluşească tainele tehnicii şi cromaticii acestora din dorinţa de a evolua ca pictor şi de a înţelege mai bine arta şi lumea. Din cuvintele lui descoperim un tânăr cu o gândire matură, mai ales când vorbeşte despre pictură. Se arată conştient de nivelul la care se află şi este dornic să evolueze în fiecare zi. Se poate vedea cu ochiul liber că tânărul pictor are un mare potenţial creator. Munceşte mult iar asta, fără îndoială, îl va propulsa mereu tot mai sus, acolo unde îi este locul, tot mai aproape de împlinirea artistică la care visează. Cu siguranţă, peste ani vom auzi din nou de el şi de arta sa.
Cosmin Susu, Crochiuri
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Frumos! Felicitări pentru amândoi! 😉
Foarte frumos articolul! Felicitari!