Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Plecăciune lu’ dom’ sacerdotu
Plecăciune lu’ dom’ sacerdotu
Veniţi de vă lipiţi durerea-vă de moaşte,
să vă tămăduiţi de bubă neagră şi de râie,
iar sacerdotu, care nărăvirea v-o cunoaşte,
cădelniţească-vă cu-afumătură de tămâie!
La chipul făcătoarei de minuni, vă închinaţi
(de câte ori n-aţi fost machiavelici, farisei?!)
şi-o să aveţi noroc să nu vă prindă când furaţi,
iar dincolo, – intrare liberă la Dumnezei.
Veniţi şi de luaţi agheasmă şi iubire
şi cu un şomoiog de busuioc, stropiţi păcatul;
stropiţi şi animalele bolnave-ntru tămăduire
şi-o să vă fie mai uşor când vă va fi plecatul.
Dar pân’-atunci, vă fie milă de cutia milei
– şi-aşa veniţi din Paşte în Crăciun la spovedanii –
plecaţi-vă smeriţi lu’ sacerdotu, nu Cybelei;
din şale îndoiţi-vă şi faceţi niscaiva metanii.
***
Din dragostea-mi prea mare pentru sacerdot,
se poate să mă fi luat pe dinainte gura,
iar dac’-am fost gregar, vorbind ca un netot,
mă iartă, sacerdotule, de-am întrecut măsura!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania