Marin IFRIM: Nu mai am nimic de spus
Poem de Marin IFRIM
Nu mai am nimic de spus
Dedicație tardivă
Lasă-mă să ies din viața ta, cu fruntea sus, din vina mea
Și nu te amăgi deloc că Dumnezeu e doar noroc. Lasă-mă
Să pot iubi ce nici sfinții nu ar ști. Și nu mă duce tu în ură
Că nu suntem pe bătătură, nici pe vreun șanț cu arătură. Nu te mai
Trânti cu viața ta, lasă totul cum a fost, sunt dorințe fără rost
De la groapă m-aș întoarce, dar cu tine n-o fi pace și nu știu
Ca să mai știu, de ce-n mine încă-s viu. Mi-ai trimis cuvinte
Grele, avortate de țânțari și de câinii maidanezi. Eu nu plec ca
Să mai vin. Am un suflet înăuntru, am un suflet și-n afară
Am o seară cumsecade, cu apus tare de treabă. Și mă uit
La infinit dintr-o stare de zenit. Te-am iubit dacă țin minte
Fără clipă și odihnă, cât puteam să mor degeaba tot
Înțelegându-ți treaba. Nu a fost ca să nu fie ci n-a fost
Ca să vrem noi. Am plecat din jurul meu, singur, doar cu
Dumnezeu. Și acum sunt tot cu El și c-o inimă la fel, cu
Un fel de înger blând în care mă-ngrop plângând. Așa a
Vrut Cel de Sus, să îmi dea dulce apus. Nu mai am nimic de spus.
Inclusiv de jos în sus. Asta este că m-am dus. Fără să mai spun de spus.
26.12.2017
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
,,Nu mai am nimic de spus”… Ca modest cititor devotat al publicatiei Luceafarul, decriptez titlul minipoemului in cheia unei metafore, a unei ghidusii poetice bine ticluite, evident, dle MARIN IFRIM, oamenii verticali si cu puncte de vedere limpezi ca Dvs. au intotdeauna ceva de spus indiferent de consecinte si neplaceri. Ei bine, buna gluma, chiar asa, cine si l-ar putea imagina pe poetul Marin Ifrim ca yesmen/sicofant stand meditativ in pozitia ghiocelului/ganditorului de la Hamangia cu capul plecat in fata neajunsurilor din societatea noastra cu democratie originala in care mirajul banului intuneca vocea constiintei si albeste dosarele penalilor sau in fata obrazniciei/abuzurilor cine stie caror parveniti/nepoftiti la masa istoriei? Funesta paralela, si in lumea fara margini a cuvantului scris, unde lucrurile se prezinta cam la fel de tragicomic ca si in lumea plina de imprevizibil a nefericitilor care trag din greu ca racul tara undeva in zonele nisipurilor vesnic miscatoare, e nevoie de repere pozitive, de personaje cu faclia adevarului aprinsa in mana…
Un Nou An cu urari de sanatate, ganduri bune si cu putere de munca va dorim!