Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poem de Marin IFRIM: Unde ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri !

Poem de Marin IFRIM

 

 

 

 

Unde ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri !

Aș vrea să știu cum arată un poem conceput între doi critici literari
După noua modă a relațiilor dintre virgula unuia și străfundul
Celuilalt. Am văzut critici cu nasul pe sus, de parcă creațiile rumânilor
Ar puți. Fură batista de pe țambal, își suflă nările și fac propuneri
Pentru Nobel. Am văzut și critici cu rața-n gură, cu fulgi cu tot.
Am văzut și critici literari care nu mai pot fi văzuți, au plecat în
Alfabet fără drapel peste scândura de brad. Nu știu câte nevoie avem
De ”critici literari”. Știu doar că, încă de pe vremea criticatului
Macedonski, se plătesc polițe cumplite. Azi e mai bine decât acum
100 de ani. Avem cnezate literare, voievodate, moșii, reviste cu
Pistol sub titlu. Și literele se execută. Pentru unii, alfabetul începe cu
Litera ”x” sau ”y”. Pe bani. Între timp, în lumea literară mor sute
De scriitori, de artiști, ca să mă extind. Dacă țara aceasta e condusă
De maimuțe parlamentare, mă întreb: ce se întâmplă cu fascinanta
Lume a cuvintelor calificate? De ce put academiile a creier decongelat?
Unde ne sunt cei care au fost? Unde sunt cei care sunt în locul lor?
Citesc reviste fără cititori, reviste care mustesc a bani cerșiți la
Ieșirea din biserică de oameni serioși, ditamai, ca să zic așa. Unde
Ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri! E din ce în ce mai multă
Tăcere în această țară zgomotoasă prin lat(r)initatea ei rromană. Cu regret
Și cu încredere în zilele care au să fie după ce întunericul va claca. Cât
Ai clipi. Soarele nu răsare, soarele are forma ochiului uman. Se deschide
Ca și cum ar fi un pisoi de două luni, se uită la noi și ne încălzește.
Egiptenii divinizau pisicile, noi divinizăm criticii literari de doi bani.
George Călinescu se răsucește în eternitate. Nu e bine deloc. Au grijă
Unii ca nu cumva să se reîncarneze direct în limba română. Ar fi jale
Mare în ”literara română de azi”. Bietul Călinescu toastând în vreo
Fițuică cu pretenții naționale, într-o ”Cronică a optimistului” pesimist!…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5