Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poem de Marin IFRIM: Unde ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri !

    Poem de Marin IFRIM

     

     

     

     

    Unde ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri !

    Aș vrea să știu cum arată un poem conceput între doi critici literari
    După noua modă a relațiilor dintre virgula unuia și străfundul
    Celuilalt. Am văzut critici cu nasul pe sus, de parcă creațiile rumânilor
    Ar puți. Fură batista de pe țambal, își suflă nările și fac propuneri
    Pentru Nobel. Am văzut și critici cu rața-n gură, cu fulgi cu tot.
    Am văzut și critici literari care nu mai pot fi văzuți, au plecat în
    Alfabet fără drapel peste scândura de brad. Nu știu câte nevoie avem
    De ”critici literari”. Știu doar că, încă de pe vremea criticatului
    Macedonski, se plătesc polițe cumplite. Azi e mai bine decât acum
    100 de ani. Avem cnezate literare, voievodate, moșii, reviste cu
    Pistol sub titlu. Și literele se execută. Pentru unii, alfabetul începe cu
    Litera ”x” sau ”y”. Pe bani. Între timp, în lumea literară mor sute
    De scriitori, de artiști, ca să mă extind. Dacă țara aceasta e condusă
    De maimuțe parlamentare, mă întreb: ce se întâmplă cu fascinanta
    Lume a cuvintelor calificate? De ce put academiile a creier decongelat?
    Unde ne sunt cei care au fost? Unde sunt cei care sunt în locul lor?
    Citesc reviste fără cititori, reviste care mustesc a bani cerșiți la
    Ieșirea din biserică de oameni serioși, ditamai, ca să zic așa. Unde
    Ne e politica, acolo ne e(est) și cultura: nicăieri! E din ce în ce mai multă
    Tăcere în această țară zgomotoasă prin lat(r)initatea ei rromană. Cu regret
    Și cu încredere în zilele care au să fie după ce întunericul va claca. Cât
    Ai clipi. Soarele nu răsare, soarele are forma ochiului uman. Se deschide
    Ca și cum ar fi un pisoi de două luni, se uită la noi și ne încălzește.
    Egiptenii divinizau pisicile, noi divinizăm criticii literari de doi bani.
    George Călinescu se răsucește în eternitate. Nu e bine deloc. Au grijă
    Unii ca nu cumva să se reîncarneze direct în limba română. Ar fi jale
    Mare în ”literara română de azi”. Bietul Călinescu toastând în vreo
    Fițuică cu pretenții naționale, într-o ”Cronică a optimistului” pesimist!…

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5