Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEM DE MARIN IFRIM. Ca o buruiană numai bună pentru un ceai cald

POEM  DE  MARIN  IFRIM

 

 

 

 

Ca o buruiană numai bună pentru un ceai cald

 

Unde aș putea fi când nu voi mai fi decât nicăieri. Nu-mi vine să cred
Că nu știu. Sunt mai nesigur decât groparii care habar nu au că
Din când în când sapă cerul, îngroapă îngeri. Lumea nu e doar lume.
Lumea merită trăită, cu bune și cu rele, e singura în care exiști.
Lumea mea e completă, extraterestră. Din ea o să plec. Și nu mai
Există nimic altceva. Nici măcar glume faraonice. O să respir în
Plămânii altcuiva, ca un ceas cu pretenții de șef al timpului. O să mă
Uit nicăieri. Mort de-a binelea. Dacă o exista și așa ceva. Căci eu
Nu am pierdut nicio viață. Nu mi-a murit nimeni. Cimitirul din
Suflet e doar o metaforă. Trăiesc în locul celor iubiți și după ce nu mai
Sunt. Mi-au dat timp de la ei, ca să fiu pe aici și când nu voi mai fi
Nicăieri. Și peste tot. Ca o buruiană numai bună pentru un ceai cald.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Florin Grigoriu spune:

    A fi buruiană de leac poetic este a crește de capul tău, sub cerul tău, oriunde vrei, fără a fi dădăcit, strâmtorat într-un ghiveci și mângâiat de stâpâna- stâpânul și musafirii casei. E a fi liber și la locul tău. Iar dacă un cititor, fie acesta și un pretins șef al timpului, un ceas învârtit să arate ora exactă a stăpânirii, se va apleca spre floarea de vers, poate se va vndeca de neczuri și va zice: Există lecuire prin cuvinte, chiar dacă planta, ce le înflorește, vine de unde nu știe, dar crede a fi extra- terestră, fiind ambele totodată și de-aii, de-acum și de-acolo, din loc fără timp, „CA O BURUIANĂ NUMAI BUNĂ DE UN CEAI CALD”.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5