Nicolae VĂLĂREANU SÎRBU

În casa spatioasă şi pustie

Se înserase în priviri
în casa spaţioasă şi pustie
cu pereţii de sticlă, femeia se spovedea la lună
pentru umbra singurătăţii ce-i nesocotea frumuseţea
şi se lăsa sedusă de luceafăr.

Era o domniţă modernă cu dresingul plin
şi cu sufletul topit în linişte,
aştepta cu braţele-n aer să se deschidă norii,
să treacă desculţă şi goală într-o altă lume
în care să-şi dăruiască preaplinul
împlinirii în dragoste şi suferinţă.

Luceafărul o ademenea cu raze de nichel
nu mai putea suporta înstrăinarea
şi adormea cu gândul la un făt frumos real
care nu mai venea.