Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Poem din volumul în curs de apariţie „Umbră lucidă”: ,,Eu simt şi presimt dumnezeirea” (poetei Ana Blandiana)

    Caragea, IonuțIonuţ CARAGEA

     

     

     

     

    Eu simt şi presimt dumnezeirea

    poetei Ana Blandiana ca replică la poezia Rugăciune

     

    Dumnezeu al infinitului
    al destinelor infinite din care fiecare Om
    îşi alege unul singur
    destin care la rândul lui
    se schimbă în orice fracţiune de secundă
    la orice gând, la orice cuvânt, la orice întrebare
    la orice bătaie de inimă
    la orice sentiment şi la orice răscruce de drumuri
    Dumnezeu care ai dăruit fiecărui Om
    câte un univers, dar ai făcut deosebirea
    dintre toate aceste universuri paralele
    printr-o frecvenţă pe care o numim în fel şi chip
    uneori fiind iubire prin potrivire
    alteori fiind absenţă sau singurătate
    Dumnezeu care ştii dinainte
    tot ce i se va întâmpla fiecăruia
    dar care ţi-ai autoimpus să uiţi
    eu simt că nu eşti tu responsabil pentru alegerile noastre
    că nu tu schimbi raportul dintre bine şi rău
    tu doar ne-ai oferit totul la îndemână şi ne urmăreşti
    cum ne perindăm prin posibilităţi şi alegeri infinite
    eu simt că tot ce ni se întâmplă
    este o consecinţă a tuturor schimbărilor
    din interiorul nostru
    eu simt că moştenim energii
    care se transmit din generaţie în generaţie
    că însăşi natura se schimbă
    în funcţie de micile sau marile noastre interese
    Dumnezeu al întregului şi al diviziunii
    al sufletului şi al particulei de suflet numită Om
    eu presimt că atunci când voi muri
    voi scăpa de carnea şi mintea
    care se chinuiesc să înţeleagă totul
    din punct de vedere liniar şi mai puţin ciclic
    mai puţin cuantic, franjuri, valuri, pliere
    mai puţin călătorii prin găuri negre şi găuri de vierme
    contracţii şi decontracţii ale universului
    la fel cum uterul unei femei încearcă să ne introducă
    pe scena vieţii printr-o fantă de lumină
    le fel cum coboară hoţii ştrengari
    din turnul transcendental al lumii de dinainte
    cu inima în mâini
    agăţaţi de cordonul ombilical
    pe care însăşi moartea îl taie cu lăcomie
    exact atunci când atingerea pământului
    eliberează strigătul naşterii
    Dumnezeu al amintirilor, al panopliilor
    cu care ucidem plictiseala
    Dumnezeu al viselor, al porţilor
    care se deschid înaintea noastră
    invitându-ne în sala de oglinzi
    ale vieţilor netrăite sau trăite deja
    Dumnezeu al fiului care a venit printre noi
    pentru a ne aminti că toţi suntem unul şi acelaşi
    parte şi întreg, timp şi nontimp, moarte şi eternitate
    părinte şi copil, succesiune şi simultaneitate
    dimensiune şi pluridimensiune
    eu simt, Dumnezeule, cum mă ridic la pătrat
    şi sunt egal cu tine



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5