Ionuţ CARAGEA

Eu simt şi presimt dumnezeirea

poetei Ana Blandiana ca replică la poezia Rugăciune

Dumnezeu al infinitului
al destinelor infinite din care fiecare Om
îşi alege unul singur
destin care la rândul lui
se schimbă în orice fracţiune de secundă
la orice gând, la orice cuvânt, la orice întrebare
la orice bătaie de inimă
la orice sentiment şi la orice răscruce de drumuri
Dumnezeu care ai dăruit fiecărui Om
câte un univers, dar ai făcut deosebirea
dintre toate aceste universuri paralele
printr-o frecvenţă pe care o numim în fel şi chip
uneori fiind iubire prin potrivire
alteori fiind absenţă sau singurătate
Dumnezeu care ştii dinainte
tot ce i se va întâmpla fiecăruia
dar care ţi-ai autoimpus să uiţi
eu simt că nu eşti tu responsabil pentru alegerile noastre
că nu tu schimbi raportul dintre bine şi rău
tu doar ne-ai oferit totul la îndemână şi ne urmăreşti
cum ne perindăm prin posibilităţi şi alegeri infinite
eu simt că tot ce ni se întâmplă
este o consecinţă a tuturor schimbărilor
din interiorul nostru
eu simt că moştenim energii
care se transmit din generaţie în generaţie
că însăşi natura se schimbă
în funcţie de micile sau marile noastre interese
Dumnezeu al întregului şi al diviziunii
al sufletului şi al particulei de suflet numită Om
eu presimt că atunci când voi muri
voi scăpa de carnea şi mintea
care se chinuiesc să înţeleagă totul
din punct de vedere liniar şi mai puţin ciclic
mai puţin cuantic, franjuri, valuri, pliere
mai puţin călătorii prin găuri negre şi găuri de vierme
contracţii şi decontracţii ale universului
la fel cum uterul unei femei încearcă să ne introducă
pe scena vieţii printr-o fantă de lumină
le fel cum coboară hoţii ştrengari
din turnul transcendental al lumii de dinainte
cu inima în mâini
agăţaţi de cordonul ombilical
pe care însăşi moartea îl taie cu lăcomie
exact atunci când atingerea pământului
eliberează strigătul naşterii
Dumnezeu al amintirilor, al panopliilor
cu care ucidem plictiseala
Dumnezeu al viselor, al porţilor
care se deschid înaintea noastră
invitându-ne în sala de oglinzi
ale vieţilor netrăite sau trăite deja
Dumnezeu al fiului care a venit printre noi
pentru a ne aminti că toţi suntem unul şi acelaşi
parte şi întreg, timp şi nontimp, moarte şi eternitate
părinte şi copil, succesiune şi simultaneitate
dimensiune şi pluridimensiune
eu simt, Dumnezeule, cum mă ridic la pătrat
şi sunt egal cu tine