ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Poeme cu femei

Femeia cu ie

Sub pălăria de soare
umbra
se strânge la trup
şi păşeşte
molatic.

Femeia
cu ie colorată
o urmăreşte
şi surâde
magnetic.

Un bărbat
se ia după ea
şi-n umbră-i
devine
altul.

Dragostea,
un cărăbuş de iubire
vine
numai când trebuie.

Femeia cu violoncel

Înfăşor cuvintele în pânza cunoaşterii
le capitonez cu violet uşile,
să nu se audă în exterior,
sunetele să rămână închise-n voce
şi să cânte imnuri dragostei.

Rostirea lor pe de rost,
să se lege-n şirag smălţuit de trăire,
să-mi fie iarbă de căpătâi moale
sub aura poetică a gândului.

Soarele aruncat în zori pe ţărmul îndepărtat,
să le ridice în braţe,
să le dea drumul în valuri
şi să vâslească prin sufletul meu.

Memoria să le tapeteze pereţii literelor,
să fie aşezate-n sertarele pentru poeme
iar tu femeia cu violoncel,
să le interpretezi pe note joase,
să faci din ele copilul
care-ţi împlineşte trupul subţire
şi face din el vâslă prin timp
care trece de nori.

Femeie – floare de trandafir

Voi înnobila
lemnul
răstignind
trandafiri urcători,

îl voi altoi
în ochi
de lumină visător
şi va înflori
liber în culoare
înmiresmată.

Spinii din sânge
vor fura lacomi
o picătură,

durere nu va fi,
nici lacrimă
decât bucurie.

Se naşte azi
făt frumos
din femeie – floare
de trandafir urcător.

O femeie iubită

Venea ca o femeie iubită
cu trupul vibrând
de patimi ascunse,

înstelare a nopţii aşteptării,
visătoare ca o luntre la mal

cu faţa îmbujorată
şi carnea iluminată de dragoste.

Se înnobila în inima florilor
fără umbre de temere,
în iubire nimic nu se scapă
când dospeşte şi creşte dorinţa,

arată celui care-l subjugă
puterea magnetică.

Fericită înlăuntrul său
zideşte cu migală temelia
casei de vis.