Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    POEME INEDITE. Sens căutat, Dincolo de emoţie, Somnul de nesomn

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Poeme inedite

    Primit pentru publicare: 14 Aug. 2018
    Autor: Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
    Publicat: 15 Sept. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

    Sens căutat

    De ce cade frunza
    pe acoperişul unui anotimp,

    de pleacă îndată păsările
    grăbite şi speriate.

    Acolo se află sensul
    ce te face să-l cauţi
    atât de perseverent?

    Când pasărea ce aduce veşti
    cântă departe,

    aproapele se înclină
    de teamă.

    Dincolo de emoţie

    M-am întrecut cu vorba fără să scriu,
    cuvintele le-am scăpat din frâu
    după ce m-am hrănit cu spusele altora
    luate aşa cum sunt.

    Dincolo de emoţie
    am prins în braţe femeia.

    Ca un făcut s-a născut ideea,
    limba de clopot a sunetelor
    care urcă şi coboară pe portativ
    alunecoasă
    pe corzile viorii portocalii.

    Arcuşul se desprinde pe tonalităţi
    triste şi amare
    căzute în vibraţii de amintiri
    ţesute în ascunsul sufletului.

    Adevărul crud
    se ridică la suprafaţă ca uleiul,
    dar îl vor arunca
    ca pe un surplus învechit,

    un pui de pasăre căzut din cuib

    acolo
    unde nimeni nu-l ocroteşte.

    Somnul de nesomn

    O noapte întunecoasă se plimbă
    peste păduri şi câmpuri hăt departe,
    nimeni nu-i înţelege nicio limbă
    din vorbele de viaţă şi de moarte.

    Căutam orbeşte miezul ei adânc
    risipea o teamă smulsă din pământ
    îmi pipăiam arma prinsă la oblânc
    şi tot mai simţeam câte-un fior de vânt.

    Se perindau stelele-n apus pe cer
    apele-s cuprinse-n somnul de nesomn
    grav şipoteau prin auz un vaier
    ca uneltiri ce le presimte un domn.

    Atunci ajuns în pragul dimineţii
    pornit să scap de valurile ceţii
    şi drumeţind la pas c-un scop aiurea
    am depăşit şi câmpul şi pădurea.

    Când poposit acasă, la amiază
    unde-am rămas de-a pururi într-o oază
    bătrânul tată c-un gest, mă grăbeşte,
    spune: băiete, fata te iubeşte.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5