Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Poeții generației războiului. Dimitrie Stelaru

Primit pentru publicare: 25 Febr. 2021
Autor: Olivian IVANICIUC, redactor – Revista Luceafărul    
Publicat: 03 Mart. 2021
© Olivian Ivanciuc, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Dimitrie STELARU

Opera (wikipedia):

• Melancolie, poesii, prefaṭă de I. Narcis, Braṣov, Tipografia G. I. Gologan, f.a., semnat D. Orfanul
• Abracadabru, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, f.a., semnat D. Orfanul
• Blestem, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, 1937, semnat D. Orfanul
• Preamărirea durerii, poeme, Bucureṣti, Tipografia Astoria, 1938, semnat D. Orfanul
• Noaptea geniului, poeme, Bucureṣti, Editura Bucovina – I. E. Torouṭiu, 1942
• Ora fantastică, poeme, cu O planetă de poet nou de E. Lovinescu, Bucureṣti, Editura Prometeu, 1944
• Cetăṭile albe, poeme, Bucureṣti, Întreprinderile de editură S.A.R., 1946
• Fata pădurarului, basm în versuri, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1955
• Gelu, [basm în versuri], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1956
• Ṣarpele Marao ṣi Vrăjitoarele, feerii, Bucureṣti, E.S.P.L.A., 1957
• Oameni ṣi flăcări, poezii, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1963
• Fata fără lună, [proză], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1967
• Mare incognitum, [poezii], cuvânt înainte de Eugen Jebeleanu, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1967
• Nemoarte, [poezii], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1968
• Zeii prind Ṣoareci, [însemnări], Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1968
• Cei din lună, [poveṣti], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
• Mare incognitum, [poezii], colecṭia „Cele mai frumoase poezii”, cuvânt înainte de Lucian Raicu, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
• Coloane, [poezii], Bucureṣti, Editura Minerva, 1970
• Înaltă umbră, [poezii], Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
• Poeme dramatice (Leru ṣi Împăratul Nix), Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
• Păsări incandescente, poeme, Bucureṣti, Editura Cartea Românească, 1971
• Casa veveriṭelor, [poveṣti], ediṭie îngrijită de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Ion Creangă, 1991
• Îngerul vagabond, poezii postume, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Eminescu, 1999
• Opera poetică, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Emil Manu, Bucureṣti, Editura Profile Publishing, 2002
• Scrieri literare, ediṭie critică ṣi studiu introductiv de Victor Corcheṣ, Constanṭa, Editura Ex Ponto, vol. VI: Proză, 2002; vol. I: Teatru, 2004

Portret de Ion Vlad 

Dimitrie Stelaru, faţă de mai tinerii săi confraţi din vremea ultimului război, face, nu numai sub raportul vârstei, figură de precursor. Noua tulburare a sensibilităţii şi limbajului romantic pe care o provoacă măcelul mondial, nu duce încă la o critică şi autocritică a expresiei lirice, de genul celor practicate de C. Tonegaru sau Geo Dumitrescu. Debutând sub auspicii eminesciene, el se menţine în interiorul imaginarului romantic, construindu-şi un univers de fantasme sublunare, invocând himerice iubite, afirmându-şi credinţa în liberatoarea poezie şi viaţa cosmică:

„La marginea muntelui, unde / Ochii vulturilor cad în mister,
Înaltul continentului cer / Larg fâlfâitor pătrunde.
Tu eşti din toate lumile venită / Cu fruntea despicată de lumini;
Lângă fluvii şi stepe lunare / Cuvintele cresc heruvimi.” (Ora fantastică)

Tragedia vieţii imediate afectează tot atât de grav statutul poetului care nu mai găseşte un mijloc de apărare în ironie, ci reacţionează menţinându-se cu obstinaţie în structura funcţională a tipologiei romantice a creatorului: criza relaţiei dintre poet şi epocă, societate, public, atinge o extremă, devine acută. Poetul continuă să fie o excepţie în timpul său, un mare neînţeles, un exilat în universul său lăuntric haotic şi iluminat, în radicală opoziţie faţă de exterioritatea ostilă.

El a aderat prin tot ce a scris şi a făcut la sensibilitatea generaţiei războiului, chiar dacă nu e lucid ca Geo Dumitrescu. A fost comparat de către E. Lovinescu în 1944 cu poeţii boemi şi protestatari din istoria poeziei, cum ar fi Verlaine şi Rimbaud. A fost prieten cu C. Tonegaru, pe care l-a introdus în cenaclul lui Lovinescu, după ce-l pusese să citească pe suprarealişti şi să scrie după lectură. D. Stelaru a colaborat şi cu Albatros, iar prin publicaţiile lui a contribuit la interzicerea revistei. El a fost un trubadur al unor nelinişti, a cântat dragostea şi moartea, a aspirat spre cele mai pure spaţii ale imaginaţiei; a crezut în fascinaţiile visului, şi-a inventat fantome şi universuri, a protestat împotriva nedreptăţii, chiar dacă uneori s-a umilit sub neguri, dar nu a făcut nici un compromis estetic, nu şi-a minţit niciodată arta.