Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Poeții generației războiului. Dimitrie Stelaru (5

    Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Poeții generației războiului. Dimitrie Stelaru

    Primit pentru publicare: 25 Febr. 2021
    Autor: Olivian IVANICIUC, redactor – Revista Luceafărul    
    Publicat: 03 Mart. 2021

    © Olivian Ivanciuc, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    Dimitrie STELARU

    Opera (wikipedia):

    • Melancolie, poesii, prefaṭă de I. Narcis, Braṣov, Tipografia G. I. Gologan, f.a., semnat D. Orfanul
    • Abracadabru, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, f.a., semnat D. Orfanul
    • Blestem, poesii, Bucureṣti, Tipografia Progresul Artei, 1937, semnat D. Orfanul
    • Preamărirea durerii, poeme, Bucureṣti, Tipografia Astoria, 1938, semnat D. Orfanul
    • Noaptea geniului, poeme, Bucureṣti, Editura Bucovina – I. E. Torouṭiu, 1942
    • Ora fantastică, poeme, cu O planetă de poet nou de E. Lovinescu, Bucureṣti, Editura Prometeu, 1944
    • Cetăṭile albe, poeme, Bucureṣti, Întreprinderile de editură S.A.R., 1946
    • Fata pădurarului, basm în versuri, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1955
    • Gelu, [basm în versuri], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1956
    • Ṣarpele Marao ṣi Vrăjitoarele, feerii, Bucureṣti, E.S.P.L.A., 1957
    • Oameni ṣi flăcări, poezii, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1963
    • Fata fără lună, [proză], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1967
    • Mare incognitum, [poezii], cuvânt înainte de Eugen Jebeleanu, Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1967
    • Nemoarte, [poezii], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1968
    • Zeii prind Ṣoareci, [însemnări], Bucureṣti, Editura pentru Literatură, 1968
    • Cei din lună, [poveṣti], Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
    • Mare incognitum, [poezii], colecṭia „Cele mai frumoase poezii”, cuvânt înainte de Lucian Raicu, Bucureṣti, Editura Tineretului, 1969
    • Coloane, [poezii], Bucureṣti, Editura Minerva, 1970
    • Înaltă umbră, [poezii], Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
    • Poeme dramatice (Leru ṣi Împăratul Nix), Bucureṣti, Editura Eminescu, 1970
    • Păsări incandescente, poeme, Bucureṣti, Editura Cartea Românească, 1971
    • Casa veveriṭelor, [poveṣti], ediṭie îngrijită de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Ion Creangă, 1991
    • Îngerul vagabond, poezii postume, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Victor Corcheṣ, Bucureṣti, Editura Eminescu, 1999
    • Opera poetică, ediṭie îngrijită ṣi prefaṭă de Emil Manu, Bucureṣti, Editura Profile Publishing, 2002
    • Scrieri literare, ediṭie critică ṣi studiu introductiv de Victor Corcheṣ, Constanṭa, Editura Ex Ponto, vol. VI: Proză, 2002; vol. I: Teatru, 2004

    Portret de Ion Vlad 

     

    Dimitrie Stelaru, faţă de mai tinerii săi confraţi din vremea ultimului război, face, nu numai sub raportul vârstei, figură de precursor. Noua tulburare a sensibilităţii şi limbajului romantic pe care o provoacă măcelul mondial, nu duce încă la o critică şi autocritică a expresiei lirice, de genul celor practicate de C. Tonegaru sau Geo Dumitrescu. Debutând sub auspicii eminesciene, el se menţine în interiorul imaginarului romantic, construindu-şi un univers de fantasme sublunare, invocând himerice iubite, afirmându-şi credinţa în liberatoarea poezie şi viaţa cosmică:

    „La marginea muntelui, unde / Ochii vulturilor cad în mister,
    Înaltul continentului cer / Larg fâlfâitor pătrunde.
    Tu eşti din toate lumile venită / Cu fruntea despicată de lumini;
    Lângă fluvii şi stepe lunare / Cuvintele cresc heruvimi.” (Ora fantastică)

    Tragedia vieţii imediate afectează tot atât de grav statutul poetului care nu mai găseşte un mijloc de apărare în ironie, ci reacţionează menţinându-se cu obstinaţie în structura funcţională a tipologiei romantice a creatorului: criza relaţiei dintre poet şi epocă, societate, public, atinge o extremă, devine acută. Poetul continuă să fie o excepţie în timpul său, un mare neînţeles, un exilat în universul său lăuntric haotic şi iluminat, în radicală opoziţie faţă de exterioritatea ostilă.

    El a aderat prin tot ce a scris şi a făcut la sensibilitatea generaţiei războiului, chiar dacă nu e lucid ca Geo Dumitrescu. A fost comparat de către E. Lovinescu în 1944 cu poeţii boemi şi protestatari din istoria poeziei, cum ar fi Verlaine şi Rimbaud. A fost prieten cu C. Tonegaru, pe care l-a introdus în cenaclul lui Lovinescu, după ce-l pusese să citească pe suprarealişti şi să scrie după lectură. D. Stelaru a colaborat şi cu Albatros, iar prin publicaţiile lui a contribuit la interzicerea revistei. El a fost un trubadur al unor nelinişti, a cântat dragostea şi moartea, a aspirat spre cele mai pure spaţii ale imaginaţiei; a crezut în fascinaţiile visului, şi-a inventat fantome şi universuri, a protestat împotriva nedreptăţii, chiar dacă uneori s-a umilit sub neguri, dar nu a făcut nici un compromis estetic, nu şi-a minţit niciodată arta.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5