Publicat de D.M.GAFTONEANU, 24 dec.2013

Semnalez o nouă apariţie editorială, volumul de versuri „La poarta sufletului tău”, autor Marin Toma, fondatorul revistei de cultură „Dor de dor”, Editura Muşatinia Roman, 2013, o carte dedicată d-nei Doina Săbădeanu, partenera de viaţă a domniei sale, în paginile căreia care am regăsit cu bucurie numele mai multor prieteni din lumea cuvântului scris, nume aparte pentru care am o deosebită apreciere din postura de cititor.

Spicuiesc câteva rânduri din prefaţa semnată de către Emilia Ţuţuianu-Dospinescu: „Cu fiecare nouă poezie patima iubirii revărsate asupra lumii întregi în versuri de un lirism subtil ne poartă în mijlocul unor sentimente profunde şi tulburătoare. Iubirea pentru femeia ce i-a dăruit atâtea împliniri sufleteşti se revarsă într-un parfum primăvăratec de versuri pline de emoţie divină:

Nicolae Rotaru: Marin Toma şi doamna vieţii sale din întomnarea de pe urmă a fiorului dintâi reprezintă pilda cea mai grăitoare a imposibilităţii de a evita evoluţia unui destin uman. Nu integralitatea trupească, nu sănătatea din carne şi oase sunt sine-qua-non-urile existenţiale, ci vitalitatea spiritului, rezonanţa întru împreunătate a sufletului. Şinele de cale ferată care sunt paralele şi, deci, aparent imposibil de a se întâlni, prin slujirea roţilor boghiurilor echidistante, îşi vădesc eficacitatea „convieţuirii”. O asemenea vecinătate reciproc benefică şi empatică trăiesc şi cei doi răzbătători şi învingători prin rezonanţe de cuvânt, în convivialitate de semeni, fără a impieta, fără a abuza, fără a solicita.

Dimpotrivă, harnicul ctitor şi arhitect de fapte publicistice mirabile (inclusiv prin botezul cu trimiteri onomastice şi etimologice subliminale Dor de Dor adoptat ca fiu al câmpiei şi al Sudului de taină şi răscolire întru logos, ajutat de femeia rezonanţelor târzii, Doiniţa Săbădeanu, fiică a Nordului românesc dospind de „eminescianism” şi istorie) reuşeşte performanţe de validitate şi valoare incontestabile. Largheţea sufletească şi ardoarea pentru idee sunt mai presus de orice prioritate sau stringenţă. Un adevărat mecena a puţinului împărţit cu cei mulţi şi sărmani, Marin Toma găseşte resurse lirice să-şi exprime emoţii şi sentimente de o curăţenie şi o profunzime inconfundabile.

Aşa s-a născut – dintr-o ardere continuă întreţinută de suflul unor sentimente târzii – grupajul de stihuri numit inspirat: La poarta sufletului.

Petre Rău… Postfaţă: Poezia – poartă a împlinirii prin iubire. Volumul La poarta sufletului este închinat în exclusivitate poeziei de dragoste. Printr-un format clasic al versificaţiei, poetul Marin Toma reuşeşte, cu un deosebit şarm şi sensibilitate artistică, să zugrăvească franc şi onest, temeinic şi devotat, inconfundabilul şi atotbiruitorul sentiment al dragostei.

Venera Stoicescu: Dacă versurile poeziilor sale ar fi puse pe note, ar rezulta o muzică aparte, în care s-ar împleti fericit romanţa şi colindul, cântecul doinit şi jocul popular, şi care ar transmite prin sunete de flaut, deopotrivă, bucuria şi tristeţea, optimismul şi îndoiala, gingăşia şi duritatea, romantismul şi realismul. Pentru poetul Marin Toma, dorul, în toate ipostazele sale, este simţirea supremă care îi conduce dorinţa şi ştiinţa de a exista şi de a crea pentru sine şi nu numai: ,,Iubirea este tot ce am, mi-e singura avere”.

Melania Cuc: Un poet cuminte, un fel de cuminţenia-ţărânei este Marin Toma, gânditorul care nu se lasă prins în vortexul maşinăriilor infernale ale momentului şi rămâne ceea ce a fost Omul în chintesenţa sa primordială: o valoare.

…Cu sincere şi curate gânduri de mai bine pentru Noul An, cu urări de sănătate, D.M. Gaftoneanu şi grupul de prieteni din Botoşani vă doresc tuturor celor menţionaţi noi împliniri scriitoriceşti într-un 2014 mai aproape de ceea ce înseamnă normalitatea mediului cultural românesc.