Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POETUL MIHAI M. MACOVEI PREZENTAT DE MARIN IFRIM

    Primit pentru publicare: 08 febr. 2017
    POETUL  MIHAI M. MACOVEI  PREZENTAT  DE  MARIN  IFRIM
    Publicat: 08 febr. 2017
    Redactor de ediție: Georgică MANOLE
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    MACOVEI, M. MIHAI

    S-a născut la 8 februarie 1951, în comuna Suharău, judeţul Botoşani. Locuieşte în Buzău din anul 1972, a fost tehnician la S.C. GEROM S.A. Buzău. Este absolvent al Liceului Teoretic din oraşul Darabani, Botoşani.
    A debutat cu poezie în revista acestei şcoli, Hyperion, (nr. 4/1970), avându-l ca mentor pe profesorul de limba latină Ion Dumitru Ciubotaru. Editorial, a debutat la Editura „Litera”, în anul 1987 cu volumul de versuri După ochiul trecerii, urmat în 1996 de Ziua în care plâng poeţii – (Editura Porto-Franco, Galaţi).
    A colaborat la revistele Hyperion şi Cronica, precum şi la ziarele Viaţa Buzăului, Munca, Muntenia, Pagini literare, Observator buzoian. Antologat în diverse culegeri de versuri, este unul dintre membrii de bază ai Cenaclului “Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Referinţe critice: Tematic şi chiar stilistic, M.M. Macovei pare a continua genul de poezie practicat de Ion Stanciu, fără vitalitatea şi frenezia acestuia, însă cu un surplus de precizie în reperarea locurilor poetice favorabile temperamentului său.
    În anul 2009, la Editura „Omega” i-a apărut volumul de versuri, „Actorul, otrava şi pâinea”.  

    Mai jos, câteva poeme din viitorul volum de versuri ce va apărea în acest an:

     

    Te rog, fără cuvinte mari

    eu sunt doar un nasture Inana
    dacă ai o cămaşă de zi
    şi dacă mai ai şi o cămaşă de noapte
    mă poţi schimba adică seara să mă coşi
    şi dimineaţa să mă descoşi
    atunci vei vedea dacă în locul în care am fost
    au rămas urme de zâmbete de lacrimi
    sau de mici şi profunde săruturi
    de puţin „ce” în care să te ascunzi la nevoie

    ştii sau nu ştii pasărea verde
    a rămas lângă izvorul pe care n-ar fi fost rău
    să-l asculţi şi tu
    eu sunt doar un nasture Inana
    mă coşi mă descoşi dar mai sunt şi râu
    şi fluviu mai sunt
    acum nu ştiu ai să treci cândva
    beată de rouă să mă vezi
    eu te rog rar dar te rog
    să mai treci prin livezile cu mere dulci
    chiar dacă o să mă găseşti că nu mai sunt.

     

    Dacă nu vom scrie

    cuvintele vor adormi pe vânt
    şi grădina dimineţii noastre
    în ploaie plâns şi nelumină
    grăbind sosirea uitării
    puţine vor rămâne cu noi
    liniştind cearta vârstelor
    singuri niciodată nu vom şti
    să uităm clipa tăcerii
    şi niciodată fără cuvinte
    nu vom îmbătrâni frumos

     

    Bucuria rodirii

    mă face să uit trecerea anilor
    şi te rog nu uita duzii bunicilor
    lasă-i pe dinăuntrul meu să rodească
    dacă vrei
    rămâi aici până mă-ntorc din mine
    să ai grijă ca fructele să moară
    în lacrima toamnei
    pentru seminţe

     

    Acasă la noi

    n-am tăiat niciodată
    un pom din grădină singur
    cu tata-i tăiam
    în fiecare iarnă îmi spunea
    pe acela din colţul drumului
    îl mai lăsăm
    poate fructele nu vor cădea iar
    înainte de coacere
    mult mai târziu
    am înţeles că pomul acela
    eram eu

     

    Somn de rană

    Acasă într-o ramă am găsit o fotografie –
    fotografia avea o rană – m-am uitat pe rană
    şi am văzut ce am văzut
    am închis ochii şi am văzut ce am văzut
    am luat apoi rana şi am sărutat-o
    între timp venise noaptea –
    trebuia să dorm într-un somn de rană.
    am uitat să spun:
    rama era împletită din fire de stuf
    fiecare tulpină avea unduirea ei
    fiecare tulpină avea istoria ei
    erau tulpini cu zâmbet de stele
    şi erau tulpini cu buze de melci…
    bine-ar fi fost atunci/ o noapte stelară să fie
    prin care cântecul bălţii
    să fie inconfundabil în mine închis
    nu mai există ieşire – am zis
    şi totuşi uşa s-a deschis/ şi am trecut dincolo
    dincolo în camera de oaspeţi.

     

    Timpul are gură şi limbă de şarpe

    eu am ceva comun cu drumul
    cu drumul ce duce spre voi
    spre voi cei adormiţi în
    dimineţile
    în care teii se înfrunzeau în plopi
    în sălcii şi în stele

    timpul are gură şi limbă de şarpe
    ieri a trecut pe lângă mine
    plânsă
    avea şalul pe umeri şi mâinile le
    ţinea ridicate spre cer
    în ochii ei se vedea că doar El
    a rămas o curgere albă o curgere
    veşnică.

    azi am văzut cu totul altceva
    Momoţ şi Emin se preumblau
    spre pădurea cu luceferi
    mâine aş vrea să-i revăd
    dar ştiu că timpul are gură
    şi limbă de şarpe.

     

    „Voia să aibe şi bucuria de vierme”

    Nichita

    hrănindu-se din aroma mărului
    la vreme de seară se numea gând
    în noapte somn iar dimineaţa lumină
    mai toţi ne dorim ca atunci când
    soarele ajunge în dreptul inimii
    să respirăm adânc adânc atât
    de adânc încât o parte din noi
    să poată rămâne în bătaia vântului
    şi să fie dusă prin văgăunile închipuite
    ale neînchipuitului
    prin văgăunile la care ajungi numai
    dacă răbdarea nerăbdării naşte prunci
    prunci cu ochi de melc – antelele
    acelea care ştiu că înaintele nu poate
    fi niciodată înapoia înapoiului.

     

    Pasărea Na

    pasărea în zborul ei
    e un drum e un gând e un vers
    e un spaţiu e lăcomia spaţiului
    e dulcea rămânere
    rămânere atunci când
    din plecare îţi face un şir de cuvinte
    pe care dacă le rosteşti vor fi auzite
    şi vor fi rostite şi de alte păsări
    în zborul lor
    le vor ciuguli le vor bea
    până când vor seca – vindeca
    rana nemărginirii!

     

    Un alt fel de urlet

    de mii de ani mă urlu şi te ţip
    numai ţipare şi urlet sunt
    tu adică eu ca râia ţip
    în mohorâta mea de vreme
    dus-întors de neîntors am venit
    şi de neîntors am plecat
    peri albi mi-a scos pădurea mea
    din lipsă de secure mă doare
    numai în gând venirea ta
    fără plecare tu cămaşă
    brodată din vremea când
    veneai ca un fulger rătăcitor
    pe gleznă şi te lăsai dusă de vezi
    unde ars de viu am să rămân
    – îi mai faci de bine lui
    tăiatului dintr-o secure –
    a ştiu mă urli pe scări
    cu uşa deschisă cu uşa închisă
    dar cine închide cine deschide

    p.s.
    să mă colinzi iubito fără moarte

     

    Venirea

    tot ce am scris până azi
    tot ce-am scris până ieri
    era poezia din care venea
    omul ascuns
    în nesupunerea lui în lacrima
    ascunsă de vrabia rea
    de vrabia buna de vrabia lună
    nu-mi cereţi tăcerea din
    humă doamne spune-mi
    unde-i tăcerea rea
    unde-i tăcerea bună
    Eu vă chem să veniţi
    veniţi
    aşa rău cum sunt
    lăsaţi-mă
    lăsaţi-mă să ard liniştit
    lângă voi

     

    Am voie să te uit

    chiar azi m-am apropiat
    de braţul tău care se îndepărta
    fulgerător de mine

    chiar azi zâmbetul tău
    sens giratoriu fiind
    l-am uitat în mine

    ai voie să mă uiţi mi-ai spus
    cine  e mai tare în mine
    decât uitarea

    Tu?

     

    Iar m-ai sărutat

    e toamnă
    şi n-am spus eu asta prima oară
    e toamnă
    şi bruma a sărutat şi mărul în care
    viermele îşi făcuse culcuş
    se mai întâmplă se mai întâmplă
    chiar şi-n livada din mine

    cineva a dat iama
    îmi lipseşte cel mai frumos măr
    merele (a se citi iubirile) stau să cadă

    e toamnă
    şi bruma iar m-a sărutat.
    *
    dacă n-ar fi fost acul
    n-ar fi fost haina

    dacă n-ar fi fost litera
    n-ar fi fost cuvântul

    dacă n-ar fi fost cuvântul
    n-ar fi fost poezia

    dacă n-ar fi fost poezia
    n-ar fi fost poetul.

     

    Feciorul cu părul cărunt
    in memoriam Gheorghe Ene

    „ca restul de eu târziu în acum” încerc
    să mă privesc dintr-un
    adânc spre voi, spre voi cei rămaşi să-mi desluşiţi cuvintele;
    să mă desluşiţi în dor de cuvinte când nu mă tuşiţi.
    alături de voi vreau să
    înţeleg de ce am fost un timp călător dincolo de
    pod şi, acum, sunt călător dincoace de pod.
    „mă văd văzut văzându-vă” cum staţi cu palma la gură ca ţipătul
    din voi la mine să n-ajungă, să nu mă sperie,
    să nu mă trezească în azi,
    să nu mă trezească în mâine.
    ştiu, sunteţi rămaşi în mine singur
    şi, şi poate mai mult decât puţinul din ceva trecător.
    „îmi e totuna dacă aştept ori privesc înainte”,
    eu, Gheorghe Ene,
    vă rog să aveţi grijă de voi. în acest timp ascuns
    sub o mască de ceară,
    sub o mască de lut, sub o mască de cine.
    numai aşa veţi înţelege de ce
    s-a strecurat prin hornul luminii mireasma casei în care am dormit –
    şi-am adormit pentru totdeauna.
    vâjâie-vântul-vrăjitor-vrăjit pentru un musafir
    poftit sau nu la
    tronul, la mas cu miros de oase. o fi venind din stele?
    vorba prieteni! textul acela n-a fost o făcătură.
    a fost textul
    (text)ură pe care l-am dăruit înţeleptului cu
    mândria şi onoarea
    feciorului cu părul cărunt. lui şi numai lui.
    navetistului! când
    dincoace, când dincolo. dar, dar, mi l-am dăruit şi mie!
    slujbaşul care a ţinut între degete creionul
    albastru, creionul
    roşu, creionul cu gust amar.
    na, acum îl las şi pentru voi, pentru voi cei care
    mă voroviţi, mă
    vorbiţi prea devreme. prea târziu. prea nu ştiu cum.
    în ăst timp
    îngheţat de cremene.

     

    Nu fără motiv

    nu pot să-mi amintesc de mine
    despărţindu-mă
    trecerea are în ochii ei fulgerul nevăzut
    prin care navigăm frumoşi şi tăcuţi
    neînţeleşi şi uitaţi
    de propriile noastre fiinţe

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Carmen Tania spune:

      La multi ani frumosi si spornici in bucurii, cu inspiratie!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5