Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Poezie clasică coreeană

Publicat de Adelina Pânzaru, ian.2014

Poezie clasică coreeană

De-a lungul timpului, poezia coreeană s-a orientat după două canoane literare: hanshi (poeme compuse după regulile prozodiei chineze, menite a fi citite și contemplate) și poezia autohtonă (hyangga, Goryeo kayo, kasa, shijo– poeme menite  a fi cântate și ascultate). [1]

Shijo este o formă poetică autohtonă scurtă, care poate fi interpretată muzical. În general, tipul standard de sijo cuprinde trei versuri, iar fiecare vers este format din grupuri silabice (având de la trei până la cinci silabe).

Kichung Kim[2], plasează apariţia formei sijo la sfârşit de secol 14,  înaintea creării alfabetului coreean (hangeul- 한글) .Cele mai timpurii poeme erau  transmise pe cale orală sau transcrise în hanmun (한문)[3], până la a doua jumătate a secolului 15, când au inceput să fie redate şi în hangeul[4].  Şi din această cauză, sijo ocupă o poziţie semnificativă în istoria literaturii coreene, întrucât transcrierile acestor poeme s-au păstrat, în cea mai mare parte, în hangeul.

Poezia shijo cuprinde o largă sferă tematică, abordând teme ce variază de la contemplarea naturii, iubire, inexorabilitatea timpului, neputinţa în faţa morţii, solitudine, moralitate,  filosofie şi religie,  la teme cu tentă politică, precum loialitatea necondiţionată faţă de monarh, dezacordul cu privire la deciziile regelui, regretul provocat de instabilitatea politică sau exilul.

De obicei, shijo erau creaţii[5] ce aparţineau nobililor cărturari, începând cu finalul Dinastiei Goryeo[6] şi continuând cu Dinastia Joseon[7]. Un aspect interesant legat de autorii acestor poeme este faptul că aceştia ocupau diverse funcţii, care variau de la magistraţi, înalţi funcţionari de la curte, sau chiar militari. Astfel, loialitatea imuabilă devine una dintre temele centrale ale acestui tip de poezie, după cum se poate observa și în următoarele shijo:

Seong Sam Mun (1418-1456) – acest sijo care evocă uzurparea tronului lui Danjong[8] de către Sejo[9] și devotamentul autorului față de adevăratul rege:
Când acest trup va pieri, ce se va alege de mine?
Pe vârful muntelui Bongnae, mă voi preface într-un pin falnic şi bogat.
Când dalba zăpadă va umple cerurile şi pământul, voi veghea singur- pururea verde.[10]

 Shin Heum (1566-1628)- oficial la curtea Regelui Seonjo[11], își pierde funcția după ce încearcă să îl susțină pe Prințul Yeongchang ca urmaș la tron.
După ce părăsim această lume,
Onoarea și dezonoarea își pierd însemnătatea.
După geomungo [12]și o carte, mă simt împăcat.
Pescărușule alb, noi am uitat de complexitatea lumii…[13]

Yi Gae (1417-1456) –ministru loial al regelui detronat Danjong; acest shijo a fost compus înainte de execuția sa și exprimă zbuciumul său interior, provocat de exilul regelui.
Lumânarea arde în odaie; de cine s-o fi despărţit ?
Vărsând lacrimi pe afară, oare ştie că lăuntrul său e-n flăcări?
Lumânarea asta e ca mine- nu ştie că inima îi este mistuită.[14]

Pin,by-Adelinapinul- simbol al loialității

Poezia shijo reflectă etosul coreean, constituind o parte fundamentală a culturii coreene. Acete creații reușesc să surprindă tumultul societății contemporane autorului, cauzat de instabilitatea pe plan politic. Shijo au redat întotdeauna într-o manieră elegantă realitatea vieţii politice, din perioade istorice semnificative. Cu toate acestea, sensibilitatea este mereu prezentă în versurile autorilor acestor poeme. Pentru Kevin O’Rourke, „a citi shijo înseamnă a experimenta istoria şi cultura Coreei, a savura o tradiţie care este încă vie, cu toată graţia ce a caracterizat arta coreeană de-a lungul secolelor. Shijo sunt cântece izvorâte din suflet, lipsite de artificialitatea şi de ornamentele elaborate, care nu reuşesc decât să creeze confuzie, mai degrabă decât să clarifice. Shijo sunt poeme autentice coreene- ele reprezintă Coreea. „


[1] Cho Kyuik citat de Kevin O’Rourke în lucrarea The book of Korean shijo, Harvard University Asia Center, 2002, p.1
[2] Kim, Kichung: An introduction to classical Korean literature: from Hyannga to P’ansori, An East Gate Book, S.U.A, 1996, p. 75-76
[3] Scrierea cu caractere chinezeşti.
[4] Alfabet proclamat de către Regele Sejong cel Mare(n.1397-d.1450, domnie 1418-1450)
[5] Acest material face referire la poeziile cu tentă politică.
[6] 918-1392.
[7] 1392-1910.
[8] d. 1452-1455
[9] d. 1455-1468
[10] Traducere bazată pe varianta existentă în Rutt, Richard:The bamboo grove- an introduction to sijo, University of California Press, 1971, p. 57
[11] d. 1567-1608
[12] Geomungo este un instrument tradițional coreean, cu coarde
[13] Traducere bazată pe varianta existentă în The book of Korean shijo, Harvard University Asia Center, 2002, p.86
[14] Traducere bazată pe varianta existentă în . Lee, H. Peter : A history of Korean literature,
Cambridge University Press, 2003, p. 175

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5