Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. DIN UMBRELE CĂDERII

    POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU

     

     

     

     

    DIN UMBRELE CĂDERII


    Noi doi, iubito, suntem născuţi din sori şi plângeri
    Şi-mbrăţişarea noastră e-nchisă de trei îngeri
    În lanţurile sterpe şi-n ghearele durerii
    Ce-mi amintesc cu groază de clipele căderii
    Când fost-am şi noi îngeri şi legile-am călcat
    Strivind în pumni ţărâna, născând primul păcat…

    O veşnică mustrare ne sapă azi mormântul
    Ce-l pregătim din veci,cu lemnul şi pământul,
    Din apă şi lumină, în aripile rupte
    Ce ţipă înspre ceruri, spre nori ce vor s-asculte
    O scurtă rugăciune rostită-n glas de gheaţă,
    De flăcări şi de inimi ce luptă pentru viaţă.

    Ne-ascundem încă-n umbre mânjiţi de setea-n care
    Se naşte iar speranţa – o oază de iertare-
    Şi bem-doar eu cu tine-din cupele iubirii.
    Noi vrem doar libertate, lumină, nemurire
    Păstrate de un înger în palme, în neştire.

    Că-i singurul ce duce în mâini dorinţa noastră.
    Tu-mi stai mereu alături şi-mi eşti din nou mireasă
    Cum ai mai fost şi-n ceruri, la fel vreau să-mi fii şi-acum
    Când suntem doar ţărână, ori apă…poate scrum
    Şi ne vom stinge-n noapte ca trista lumânare
    Ce-o bate vântul rece, ca simpla întrebare.

    Născută-n inocenţă; doar dragostea rămâne
    În libertatea noastră…şi nimeni nu va spune
    Că noi, scumpete dulce, noi astăzi ne-am iubit,
    Că tu eşti fericită, că eu sunt fericit.
    Acum suntem doar oameni, dar maine fi-vom încă
    O amintire vie săpată într-o stâncă.

    În umbrele căderii noi încă strălucim
    Şi arătăm spre ceruri că ştim să ne iubim,
    Să ne-nchinăm durerii ţâşnite dintr-un dor
    Ce arde-n noi, fecioară,… că toate-n jur azi mor
    Şi nu rămâne-n veci decât o strălucire-
    De-a fi sclavii iubirii-doi morţi în nemurire.

    Nu-mi pasă că nu-s înger, nu-mi pasă de păcat,
    De dorul meu din tine, oricât de vinovat!
    Eu azi sunt doar un om, un simplu om ce moare
    De dorul lui fierbinte-subtilă îmbătare
    Ce dă viaţă-n suflet;…şi chiar de ne muncim
    Să nu mă laşi, iubito, căci încă strălucim
    În ghearele căderii-
    ne naştem şi iubim!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5