Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. DIN UMBRELE CĂDERII

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU

 

 

 

 

DIN UMBRELE CĂDERII


Noi doi, iubito, suntem născuţi din sori şi plângeri
Şi-mbrăţişarea noastră e-nchisă de trei îngeri
În lanţurile sterpe şi-n ghearele durerii
Ce-mi amintesc cu groază de clipele căderii
Când fost-am şi noi îngeri şi legile-am călcat
Strivind în pumni ţărâna, născând primul păcat…

O veşnică mustrare ne sapă azi mormântul
Ce-l pregătim din veci,cu lemnul şi pământul,
Din apă şi lumină, în aripile rupte
Ce ţipă înspre ceruri, spre nori ce vor s-asculte
O scurtă rugăciune rostită-n glas de gheaţă,
De flăcări şi de inimi ce luptă pentru viaţă.

Ne-ascundem încă-n umbre mânjiţi de setea-n care
Se naşte iar speranţa – o oază de iertare-
Şi bem-doar eu cu tine-din cupele iubirii.
Noi vrem doar libertate, lumină, nemurire
Păstrate de un înger în palme, în neştire.

Că-i singurul ce duce în mâini dorinţa noastră.
Tu-mi stai mereu alături şi-mi eşti din nou mireasă
Cum ai mai fost şi-n ceruri, la fel vreau să-mi fii şi-acum
Când suntem doar ţărână, ori apă…poate scrum
Şi ne vom stinge-n noapte ca trista lumânare
Ce-o bate vântul rece, ca simpla întrebare.

Născută-n inocenţă; doar dragostea rămâne
În libertatea noastră…şi nimeni nu va spune
Că noi, scumpete dulce, noi astăzi ne-am iubit,
Că tu eşti fericită, că eu sunt fericit.
Acum suntem doar oameni, dar maine fi-vom încă
O amintire vie săpată într-o stâncă.

În umbrele căderii noi încă strălucim
Şi arătăm spre ceruri că ştim să ne iubim,
Să ne-nchinăm durerii ţâşnite dintr-un dor
Ce arde-n noi, fecioară,… că toate-n jur azi mor
Şi nu rămâne-n veci decât o strălucire-
De-a fi sclavii iubirii-doi morţi în nemurire.

Nu-mi pasă că nu-s înger, nu-mi pasă de păcat,
De dorul meu din tine, oricât de vinovat!
Eu azi sunt doar un om, un simplu om ce moare
De dorul lui fierbinte-subtilă îmbătare
Ce dă viaţă-n suflet;…şi chiar de ne muncim
Să nu mă laşi, iubito, căci încă strălucim
În ghearele căderii-
ne naştem şi iubim!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5