După doi ani eu te-am văzut
spălându-te-n lumina unui soare
şi cum cu pumnii adunai planete subţioară.
Iar părul tău cel negru eu l-am văzut
ud de iubire,
iar stelele din jurul tău
îţi mângâiau buzele muşcate de mine
când aruncai
cu cioburi de lumină în viaţa mea.
Ai învăţat să râzi mai mult…
Din cei ce-ţi văd surâsul tău,
câţi mai trăesc?
După doi ani eu te-am văzut
cum ai sădit flori din lumânări
ce ard pentru cei vii…
tu ţi-ai pătat cu voie
sărutul plin de voinţă!
Da,te-am văzut pe cerul meu
cum te plimbai pe curcubeu
şi căutai să ne iubim
în carul eternităţii,
în lumea ta…iubito!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania