Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. LUNATICUL

    POEZIE  DE  IONUŢ  MIORCĂNEANU

     

     

     

     

    LUNATICUL


                                                     

    S-a ridicat din somnul lui adânc
    şi a văzut pământ arzând
    şi praful strălucind
    în mintea lui nebună…

    Avea izvorul lin
    lângă o stâncă mică
    şi-a înţeles de ce el bea
    nisipul ce fruntea i-o despică
    şi-i face gândul liber
    să zboare în nori,
    fără ceasornic,
    în praf rece de lună
    şi în lumini de gheață,
    în steaua lui nebună.

    Cu-o aripă de demon
    el a oprit azi timpul-
    nu mai există mâine,
    lumina nu mai cântă!

    S-a înălţat în noapte,
    şi-a tras zăvorul Morţii
    şi nu i-a mai dat drumul
    căci nu-ncăpeau sub lună
    o Moarte și-un lunatic
    ce-şi ucideau voinţa-
    puţină libertate
    răpită dintre stele.

    Lunaticul zănatic
    începe ca să bată
    cu pumnul lui de lut
    în Univers şi-n stele,
    în porţi reci de planete
    şi-n picături de lună.

    Priveşte pe pământ
    la doi cireşi albaştri
    ce-n şoaptă se sărută
    de-o vară-ntreagă,caldă,
    sub cerul lui
    vopsit în bleu şi galben crud.

    Lunaticul cu ochi negri
    răcneşte-n viaţa lui
    şi-ncepe-un ochi de gheaţă
    din gene să se nască.
    Trezit, el îşi priveşte
    din nou pumnul de lut,
    izvorul dintr-o stâncă
    şi luna de pe cer;
    şi-şi spune:
    “-Iar am visat că zbor!”

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5