NA HANIATE
(acrostih)
Ana, fără tine sunt nebun şi cu tine-nebunesc!…
Nu-i deajunsă existenţa pentru ca să cad în timp;
Absolutul are margini, sentimentul că trăiesc
Mă alungă-n lacrimi calde-al unor sfinţi ce mor în vid…
Am făcut din gânduri cuiburi unde pot să-nghit o lume
Regretată de un înger obosit ce ţine-n mână
Irealul şi speranţa-ncolăcite-n vise nude!
Am găsit în tine viaţa-restul este doar…ţărână.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania