POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU. TU ȘI LUNA

POEZIE DE IONUŢ MIORCĂNEANU

TU ȘI LUNA

Mirosul plin de vară şi de cireşe coapte
În umbra mea se-nchină şi-mi cere-o amintire
Ce-am stins-o în ţărână şi-am îngropat-o-n noapte
Când cioburile serii se aruncau în mine.

În ochii tăi de ceară văd luna cum răsare,
Cum îşi croieşte drumul, cum zbate-n ea durerea
Şi chinul de-a se naşte din colţul ei de zare
În praful ce-o-nconjoară sculptând în el tăcerea.

Se surpă luna-n tine, în trupul tău de fată
Şi se desprind bucăţi de raze şi lumină,
Din rondul ei de aur, cerând încă o dată
S-atârne-n bolta nopţii, să fii şi tu regină.

Azi luna nu apune, căci tu eşti lângă mine
Si-n ochii tăi senini se-ascunde discul galben
Ce mi-a şoptit iubire; şi sângele-mi din vine
M-a învaţat că-n tine e bine să mă reazem.