Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pop Stelu – în Universul Iubirii

Stelu POp

Pop Stelu – în Universul Iubirii

 

                                           ești atât de frumoasă!

 

uneori mă pierd în Universul tău
și  mi- e atât de greu  să te recunosc,
mi-e atât de greu să te culeg din praful stelar,
și dragostea ce-o port în suflet pe inimi de gheață s-o presar,
acum, când  te privesc și te mângâi,
te mângâi cu privirea,
simt acolo unde doar îngerii pot pătrunde o mare de iubire,
o iubire atât de caldă și de frumoasă,
încât… nici soarele, nici cerul plin de stele,
nici marea  și nici pământul nu o pot cuprinde-

pentru că ești atât de frumoasă,

pentru tine aș putea să-adun toate stelele de pe cer,

pentru tine aș clădi altar din lacrimi și suspine,
iubirile trecute le-aș dărui iubirii care vine…
ție, ți-aș dărui zâmbetul pierdut pe clapele pianului uitat în vreme,

pentru că ești atât de frumoasă…

pentru mine,

tu, ești frumusețea clipei trăite-n paradis,

pentru că ești atât de frumoasă,
ești atât de frumoasă…

atât de frumoasă…

Iubire!

 

Lumea mea de vise…

(dedic aceste versuri acelor care cred în Iubirea și Prietenia Adevărată)

dezbracă-te de gânduri şi tristeţe,
şi vino cu mine să ne plimbăm mână în mână,
prin grădina mea de vise,
prin lumea mea de dor,
fii nud, aşa ca mine, şi priveşte:

– aici,
aici e pădurea, pădurea ce se-mbracă-n verde,
– ei,
ei sunt cireşii cei sălbatici, acum în floare –
adevărate torţe de albă culoare,
– acolo,
acolo e „corola de minuni a lumii”,
mă lasă sa-ţi împodobesc fruntea cu o rază de lumină,
să-ţi pun în mână petală din corola minunilor lumii,
-acesta,
acesta e izvorul uitării şi al iertării,
iar lângă el o floare nepreţuită – iubirea mea-
(iubirea scaldată-n lacrima universului,
iubirea ce-o ud cu roua dimineţii,
şi o sărut cu buzele tristeţii)
– iar aici,
aici e ogorul unde vom semăna ură şi vom culege iubire,
vom arunca tristeţe şi vom aduna zâmbet şi bucurie…

– Hai!
lasă-te purtat de dor,
şi vino-n lumea mea,
în lumea mea de vise-
în lumea mea de dor!

                                                 așa a început totul…

totul a început cu un vis…
apoi primul gând,
primul surâs,

prima atingere,
primul sărut,

prima mângâiere…
răsare, apoi, o floare,
o floare numită Iubire…
…dar când totul se sfârșește cu o lacrimă,
o lacrimă izvorâtă din lacrima  Universului…
mă întreb…
a fost un început?
…sau, totul a început cu un sfârșit?

                                                                                                                            P.S.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 24 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Deosebite!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5