Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Pop Stelu – în Universul Iubirii

    Stelu POp

    Pop Stelu – în Universul Iubirii

     

                                               ești atât de frumoasă!

     

    uneori mă pierd în Universul tău
    și  mi- e atât de greu  să te recunosc,
    mi-e atât de greu să te culeg din praful stelar,
    și dragostea ce-o port în suflet pe inimi de gheață s-o presar,
    acum, când  te privesc și te mângâi,
    te mângâi cu privirea,
    simt acolo unde doar îngerii pot pătrunde o mare de iubire,
    o iubire atât de caldă și de frumoasă,
    încât… nici soarele, nici cerul plin de stele,
    nici marea  și nici pământul nu o pot cuprinde-

    pentru că ești atât de frumoasă,

    pentru tine aș putea să-adun toate stelele de pe cer,

    pentru tine aș clădi altar din lacrimi și suspine,
    iubirile trecute le-aș dărui iubirii care vine…
    ție, ți-aș dărui zâmbetul pierdut pe clapele pianului uitat în vreme,

    pentru că ești atât de frumoasă…

    pentru mine,

    tu, ești frumusețea clipei trăite-n paradis,

    pentru că ești atât de frumoasă,
    ești atât de frumoasă…

    atât de frumoasă…

    Iubire!

     

    Lumea mea de vise…

    (dedic aceste versuri acelor care cred în Iubirea și Prietenia Adevărată)

    dezbracă-te de gânduri şi tristeţe,
    şi vino cu mine să ne plimbăm mână în mână,
    prin grădina mea de vise,
    prin lumea mea de dor,
    fii nud, aşa ca mine, şi priveşte:

    – aici,
    aici e pădurea, pădurea ce se-mbracă-n verde,
    – ei,
    ei sunt cireşii cei sălbatici, acum în floare –
    adevărate torţe de albă culoare,
    – acolo,
    acolo e „corola de minuni a lumii”,
    mă lasă sa-ţi împodobesc fruntea cu o rază de lumină,
    să-ţi pun în mână petală din corola minunilor lumii,
    -acesta,
    acesta e izvorul uitării şi al iertării,
    iar lângă el o floare nepreţuită – iubirea mea-
    (iubirea scaldată-n lacrima universului,
    iubirea ce-o ud cu roua dimineţii,
    şi o sărut cu buzele tristeţii)
    – iar aici,
    aici e ogorul unde vom semăna ură şi vom culege iubire,
    vom arunca tristeţe şi vom aduna zâmbet şi bucurie…

    – Hai!
    lasă-te purtat de dor,
    şi vino-n lumea mea,
    în lumea mea de vise-
    în lumea mea de dor!

                                                     așa a început totul…

    totul a început cu un vis…
    apoi primul gând,
    primul surâs,

    prima atingere,
    primul sărut,

    prima mângâiere…
    răsare, apoi, o floare,
    o floare numită Iubire…
    …dar când totul se sfârșește cu o lacrimă,
    o lacrimă izvorâtă din lacrima  Universului…
    mă întreb…
    a fost un început?
    …sau, totul a început cu un sfârșit?

                                                                                                                                P.S.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. D.M. Gaftoneanu spune:

      …Deosebite!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5