Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Pop Stelu…adunând rod mănos din spuza Toamnei…

     

     SteluPopPop Stelu…adunând rod mănos din spuza Toamnei…

    Toamna se numără…cucuruzii

    S-au gălbejit tăți cucuruzii,
    în holda dealului din sat,
    de-au năpustit din crâșma chiar și zuzii,
    s-adune rod de ciucălăi, de an mănos, din an bogat.
    Cocoșii satului dau tonul
    și cheamă tăt norodu’n vatra satului, la sfat,
    înșiruiți, în zori, pornesc în cete,
    bărbați, muieri, bătrâni, copii și fete,
    spre holda ciucalăilor din sat.
    Cu voie bună, spor și-orânduială,
    ajung în margine de hat,
    bătrânii înțelepți împart cu chibzuială,
    rând după rând, ușor de numărat.
    – ,,Amu, pă ei…feciori și fete,
    pă tăți să-i dați supuși,
    nu vă lăsați, până să’nsară, dă osteneală răpuși,
    să nu rămână nici bob, nici ciucalete,
    pă vreun cocean ne adunat
    …cu Domul înainte…cu voie bună,
    cânt și spor…
    porniți la-aaatac!”
    Un fluierat e semnul de’nceput,
    în holda cucuruzilor din hat,
    s-aude strigătul de voie bună
    a vașnicilor luptători din sat…
    foșnesc în rând pănuși după pănuși,
    mai șușotesc, râzând, feciori și fete,
    când iau în mâini câteun știulete,
    mai câteo babă rămâne’n urmă, să ofteze,
    iar moșu nu ezită s-o parafrazeze,
    copiii, mai pe bune, mai în joacă,
    adună’n coșuri rod de cucuruz,
    se prăpădesc, pe jos, de râs,
    când dau pesteun harbuz,
    bărbați vânjoși aruncă în căruțe coș dup coș…
    până ce holda-i gata,
    ascunși după cocenii dezgoliți,
    feciorii mai țucă o dată fata.
    Târziu , pe înserat, înșiruiți, se-ntorc în sat
    mândrii războinici, cum nu s-a mai aflat,
    cu voie bună, veselie…
    cu mulțumiri dumezeiești
    de rod mănos, de An bogat.
    Până se lasă noaptea peste curți,
    aburcă’n falnice pătule
    mulțimi de ciucalăi…
    știuleți…
    de cucuruzi…

    P.S.

     

    Toamna ce-mi picură din buze

     aici mi-am regăsit sălășluirea
     într-un binecuvântat cuvânt
     scrijelit în colțuroasa piatră-mormânt
     aici zac eu
     în teama nedefinită ce mă țintuiește-n umbre
     povestindu-mi iubirile trecute ce le-am uitat pe buze
     atârn voința de-a trăi în mormanul de necuvinte

     și rând pe rând  plâng
     plâng din mine tăcutele frunze –
     iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

     aici zac eu
     impetuos portret cu aură de suflet dezgolit
     de patimi desfrunzit 
      lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă

    o toamnă  ce-o  simt cum picură din buze.

    P.S.

     

    din spuza toamnei

    când chipul își pune masca de hilar
    reavănul mormânt caută culcuș
    în chemarea lutului primar

    stau tolănit pe margine de univers
    rezemat dezinvolt într-o undă de vers
    adun din toamna căzutelor frunze
    (ce stau mărturie trecerii mele
    prin vremi nedefinite
    de spațiu și  timp)
    rod și culoare
    sub formă de nimb

    în contul zilelor ce vin și vin și vin
    adulmec miresme de ninsoare
    cu iz de vin

    din  multitudinea de zilele trăznite pline de eres
    transform iarna în cânt și vers
    în cânt pe ritm de blues jazz și rock
    când trupul încearcă un ultim troc
    (minune cu iz efemer ce mă face să sper)
    cu destinul înrădăcinat în nenoroc
    pun hazul în necaz și invers  și iar…invers
    și caut în spuza toamnei
    o unduire de iernatec vers.

     P.S.                                 



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5