Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.4 (148), Aprilie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Preot şi scriitor: Vasile Beni, ,,Popasuri duhovniceşti la Duminici şi sărbători”

Primit pentru publicare: 23 Apr. 2021
Autor:  Vasile GĂUREAN, Bistrița
Publicat: 24 Apr. 2021
©  Vasile Găurean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Preot şi scriitor
    Vasile Beni, ,,Popasuri duhovniceşti la Duminici şi sărbători”

Cu puţine zile în urmă, am avut privilegiul de a mă întâlni în preajma casei mele (că aşa-i în pandemie) cu vrednicul, generosul Părinte de la Biserica Pantanosa, numită şi ,de la Coroana” -această cetate a credinţei străbune. Mi-a dăruiit  ultima apariţie a domniei sale, semnalată în titlu, adevărată hrană sfântă pentru spiritualitatea  creştinilor (apărută la Editura Nosa Nostra, 2021).  M-a bucurat şi m-a emoţionat această nouă apariţie, care dovedeşte încă o dată, că  Biserica -instituţie divină a mântuirii- este puternică, atâta vreme cât are asemenea păstori în continuă lucrare.

Cuvântul din amvon se completează în mod fericit cu cel al cărţii. ‘Dacă scânteierea vorbelor este de scurtă durată, cea a cuvântului scris înfruntă biruitoare vremea şi face să răsară mereu şi mereu personalitatea celui ce a scris

Credincioşii din Sângiorzul Nou, regretând plecarea părintelui Vasile Beni, ce le-a fost îndrumător sufletesc mulţi ani, spuneau:
,,Aţi plecat de la noi, părinte, dar aţi rămas cu noi prin predicile pe care le citim în ziar şi pe internet”. (Aşa s-a întâmplat şi cu locuitorii Antiohiei, care mult l-au regretat pe Sf Ioan Gură de Aur, dar s-au consolat socotind că la Constantinopol, ca Patriarh, ogorul este mai mare şi folosul tuturor înzecit.)  ,,De ani buni -scrie encomiastic dl. Maximinian Menuţ în prefaţa volumului- în fiecare duminică şi sărbătoare, predicile, meditaţiile şi pildele domniei sale sunt  citite de mii şi mii de credincioşi în ziarul Răsunetul. De ani buni, părintele Vasile Beni creionează tainele Evangheliei în suplimentul ,,Logos”, rubrica Părintelui fiind una din cele mai citite ale ziarului nostru.”

Cu o astfel de prodigioasă şi îndelungată activitate publicistică, domnia sa este, de mult timp, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România

Fiindcă stilul  acestui volum de meditaţii duhovniceşti al părintelui-autor este marcat de o puternică oralitate, păstrăm impresia de a fi efectiv lângă noi. Lecturându-l, simţim prezenţa sa ocrotitoare, consiliatoare, înţeleaptă şi de apostolică blândeţe. Predici, meditaţii, sfaturi, pilde, toate sunt raportări ale preotului la învăţătura hristică,  la felul cum o urmăm în vieţile noastre, aşa cum domnia sa mărturiseşte în  ,,Argumentum libri” (Motivaţia cărţii):

,,Vedem şi constatăm că toate trec -şi cele bune şi cele rele, iar noi suntem doar nişte martori la cele petrecute. De aceea, să înccercăm să facem fapte bune, pentru că ele sunt cele care ne vor reprezenta în faţa Dreptului Judecător.”

Părintele consideră recenta apariţie şi ca o bornă a activităţii de îndrumător sufletesc, notând cu patetism:

,,Am păşit -cu ajutorul bunuluilui Dumnezeu- în cel de al cincizecilea an al călătoriei pământeşti şi în cel de al douăzeci şi şaselea  al frumoasei misiuni preoţeşti, dintre care unsprezece în cea mai frumoasă Biserică, de la Coroana şi pentru toate acestea  pot spune cu Sfântul Ioan Gură de Aur:,,Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.

Simpla parcurgere a Cuprinsului cărţii naşte irepresibila nevoie de a citi, de a afla mărgăritarele duhovniceţti încorporate în fiecare filă. Cităm doar câteva titluri: ,,Îngerii din viaţa noastră”, ,,Păcatul făţărniciei”, ,,Simbolismele din rânduiala Sfintei Taine a cununiei”, ,,Glasul conştiinţei în viaţa noastră”, ,,Meditaţie la Psalmul 50″ (impresionantă-n.n.) , ,,Un exemplu de mărturisire a credinţei că HRISTOS a înviat”, ,,Cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările vieţii”, ,,Şi sărutul uneori trădează”, ,,Nicăieri nu-i ca la noi în sărbători”,,,Ţara, Biserica şi Mama, nu trebuie vorbite de rău” etc.

Cu grijă pentru cuvântul tipărit, preotul bistriţean îşi actualizează mereu sfaturile, implementându-le  în actualitatea noastră a fiecăruia. Incă de la cele dintâi pagini, ne întâmpină o colecţie de vorbe de înaltă sagacitate, trezind  nevoia de a ne fi mereu în memorie,  în neuitare (pag. 9):

,,Un singur virus poate schimba o planetă…
Cu o binecuvântare poate fi sfinţită o viaţă…
Cu o dezlegare se poate şterge o mulţime de păcate…
Cu un strop de agheazmă sfinţeşti o casă sau o fântână, o viaţă…
Într-o sămânţă poate fi o pădure…
Într-un zâmbet poate fi toată iubirea unui suflet…
Într-o celulă poate fi tot omul…
Într-un sărut toată iubirea…
Într-o reverenţă, toată preţuirea
Un cuvât bun poate să schimbe destine…
Dintr-un singur patriarh s-au născut popoare
Într-un potir, Cel Necuprins şi Nemărginit..
Într-o linguriţă, toată nemurirea…”
(pag. 9:,,În puţine gesturi sau cuvinte, se pot spune multe lucruri”)

După predici, meditaţii, pilde, sfaturi duhovniceşti, părintele Vasile Beni,  oferă o colecţie de rugăciuni pentru cele mai ardente momente ale vieţii, urmate în final de un număr de poezii, ca un efluviu sufletesc prilejuit de unele momente existenţiale, câteva chiar cu dedicaţii. Scopul lor nu este  de a muta hotarele poeziei moderne, ci primordial ca o nevoie a sufletului auctorial de a se distila în rimă şi  cadenţare a ideilor, lirica fiind concepută ca un concentrat de sublimitate.

Paginile de superbă, dumnezeiască  frumuseţe şi înţelepciune se odihnesc între frumoase coperte, de culoarea bolţii cereşti, având pe  cea dintâi ,,Icoana Sfintei Treimi” -această cea mai frumoasă, mai tulburătoare Icoană a Răsăritului Ortodox, pictată de Andrei Rubliov(1370-1430). (Tatăl ceresc, Fiul unic şi Preasfântul Duh  în trei ipostasuri personale, de aceeaşi tinereţe şi splendoare cerească, odihnindu-se la masa avramică. Par a povesti. În spate, observăm simbolistica stejarului de la Mamvri, marcă a vieţii neînfrânte şi un contur arhitectural ce preînchipuie Biserica veacurilor ce aveau să vină. Tatăl celest este cel care pare a se adresa Fiului Preasfânt, vorbindu-i  despre nevoia de a mântui neamul omenesc, indicând, misterios oarecum, spre pocalul de aur. Faţa Fiului dumnezeiesc pare a preînchipui, ca o adiere, viitoarele suferinţe mântuitoare, dar poziţionarea mâinilor sugerează deplina acceptare a voii Părintelui, iar Duhul Preasfânt, desăvârşitorul a toate cele dumnezeieşti, îşi pleacă smerit capul în deplina acceptare a sfatului dumnezeiesc. În mijlocul mesei, pocalul de aur, conţine ceva. S-au emis o mulţime de ipoteze asupra acestui pocal, fără a fi vreuna mulţumitoare: ce o fi conţinând? Ce a vrut artistul să reprezinte? Cu cele mai moderne mijloace de investigare radiologică, oamenii de ştiinţă au aflat că Andrei Rubliov a pictat un cap de viţel în sânge, conexându-se pictura la parabola cu ,,sacrificiul ,viţelului cel îngrăşat pentru a sărbători întoarcerea  izbăvitoare, din moarte, a fiului risipitor”.

Totdeauna, preoţii au fost luminătorii neamului românesc, începând de la străbunii bessi, ajunşi apoi entuziaşti slujitori ai lui HRISTOS -Împăratul şi Dumnezeul nostru, până în aceste zile. Să-i preţuim, să ne rugăm şi noi pentru dânşii, să fim fericiţi că Biserica noastră dreptmăritoare este puternică, deşi viscolită adesea de vrăjmaşi.

Elogiem afectuos străduinţele părintelui-cărturar Vasile Beni, de a fi cu credincioşii săi şi cu noi toţi şi dincolo de amvon şi de zidurile Bisericii, în casele noastre, în gândurile şi în inimile noastre.

Prof. Vasile Găurean