ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 02 Apr. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 02 Apr. 2018
Editor: Ion ISTRATE

În ceardacul din Buzău, frumos zace un dulău

Nu știu cu precizie cât de cântăreț e maestrul Benone Sinulescu. Simulescu! Am văzut femei oripilate când îi văd cagula populară. Acest text e doar un pamfletaș. Nu avortează nimeni din cauza lipsei mele de emoții mecanice. Acum vreun sfert de secol, când încă eram publicist, am fost invitat la Direcția de Cultură Buzău ca să iau un interviu lui ”nea Beni”. M-am executat, căci, patronelul ziarului, era ”pretin” cu Ben. Ajuns acolo am dat peste un om perucat. E prima perucă văzută de mine, pe viu, ca la criminalistică.. L-am ascultat, l-am întrebat, l-am lăsat să se umfle-n tunsori de gigolo și am plecat la scârbici. I-am publicat interviul. Apoi, cântărețatul a publicat o carte despre el, din care, firește, nu lipsea interviul făcut de mine. Am vorbit cu comuniștii de atunci, i-am rugat să-mi trimită și mie, nea Beni, un exemplar. Nimic. Acum îi cântă cucul în Palatul Comunal, pe bani. I-a mai cântat, s-a rupt banda și a fost lipită cu scoci. Cântă ceva despre și cu Buzăul. E chestie plină cu nisip de aligator. Aș prefera un cântec ceasornicărit de Laurențiu Cazan, un cântăreț de top european. Benonelul e și cetățean de umoare al târgului, ca și alții. Toți ceilalți și-au pierdut drepturile, puține, mici limitate, populiste. Nu mai au niciun  drept. Benonică a luat tot potul. Pe bune, pe cântece, pe guițare de vânt. Halal târg!