Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Prima monografie “Ion Creangă “. De ce numai după moarte?

Primit pentru publicare: 02 Martie 2020
Autor: Al.Florin ȚENE, Președintele Ligii Scriitorilor Români
Publicat: 03 Martie  2020
©Al.Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Prima monografie “Ion Creangă “. De ce numai după moarte?

 De multe ori mi-am pus întrebarea: de ce scriem monografii și ridicăm statui marilor personalități numai după moarte? Nu ar merita, oare, ca respectiva personalitate, ajunsă la vârsta înțelepților, să se bucure de această recompensă a societății? De ce acest egoism al societății?

Pornind de la aceste întrebări pe care mi-le-am pus, retoric firește, m-am aplecat asupra studiului primei monografii despre Ion Creangă.Alungându-mi din minte întrebările de mai sus, știind că societatea umană este egoistă și ranchinoasă.

Așa cum se stipulează în istoria literară română, în secolul al XIX-lea, aceasta a fost dominată de trei mari personalități din domeniul scrisului: Mihai Eminescu, geniul poeziei naționale, povestitorul Ion Creangă și dramaturgul Ion Luca Caragiale.

Primele decenii ale secolului XX coincide cu apari’ie unor ediții reprezentative din crea’ia celor trei mari scriitori ;I a unor contribuții documentare care se refer[ la biografia acestora.Deși în acea perioadă apăruseră numeroase articole și recenzii despre opera și personalitatea celor trei mari scriitori, nu se poate vorbi încă de adevărate studii critice, care să reliefeze concepția unui autor și calitățile artistice ale operei, într-un cuvânt, personalitatea și originalitatea scriitorului respective

Lucrările de acest gen vor apare abia în perioada dintre cele două războaie.și cu sprijinul Fundației Regale, începând cu studii aprofundate despre viața și opera lui Mihai Eminescu.

O situație particulară, din acest punct de vedere, prezintă Ion Creangă. Cu toate că apăruseră la noi câteva articole sau chiar colecții de documente, în toate provinciile românești, semnate adesea de amatori, totuși nu puteau fi citate-la 40 de ani de la urcarea la cer a scriitorului- o monografie Creangă, având la bază principia și metode științifice.În ciuda acestui fapt apare la Paris în 1930 un studio valoros consacrat scriitorului român. Autorul- Jean Boutiere- semna atunci  monografia “La vie et l”oeuvre de Ion Creangă”, tipărită la Librăria universitaire J.Gamber, lucrarea a fost tradusă, apoi, în românește de Constantin Ciopraga și publicată în 1976, la Iași, cu titlul “Viața și opera lui Ion Creangă,” 344 p. O adoua lucrare de același tip- și cea mai importantă până acum- aparține lui George Călinescu, care recunoștea în momentul apariției cărții sale “Iom Creangă” apărută în 1938:”singura sinteză notabilă era până acum cea a unui francez. “

Aflând despre acel scriitor francez am căutat să cunosc mai multe despre acesta. Astfel am aflat că Jean Boutiere este un fiu al Provenței. Ca și celebrul Frederic Mistral, prieten cu Alecsandri, s-a născut în sudul însorit al Franței, la Mallemort, aflat între Aries și Aix-en Provence, la 1 noiembrie 1898. După studii la Marsilia și Toilouse, s-a înscris la Sorbona, unde s-a manifestat ca un student silitor și active, având mari profesori în epocă precum Georges Milliardet, Antoine Thomas și Alfred Jeanroy.

Timp de trei decenii, Jean Boutiere a funcționat ca profesor secundar la Etretat predând latina și greaca. În 1932 a fost numit profesor la Facultatea de litere din Dijon, la disciplina Literatura franceză în Evul mediu, și a predat la Sorbona.Ca profesor și ca îndrumător, Boutiere a contribuit la dezvoltarea învățământului limbii române în Franța, despre care a și publicat lucrarea Le roumain a l`Ecole Nationale des langues vivantes, Paris, 1948. Înainte de a se stinge din viață, lucra la un studiu despre Petre Ispirescu și un altul consacrat teatrului comic al lui Vasile Alecsandri.

Sfârșitul imprevizibil nu i-a permis realizarea traducerii franceze a Amintirilor din copilărie, despre care scria scria lui D. Furtună încă la 9 aprilie 1933: “je suis tres absorbe par ma collaboration avec mes maîtres de la Sorbonne qui ne m`a pas permis de mettre jusque ce jour la dernier main a ma traduction de Creangă. Peut-etre pourrais-je la terminer au cours de l`hiver prochain? “

Profesorul ca dialectolog, monografistul lui Ion Creangă a publicat o serie de articole în celebra revistă Romania, între care unul, aspărut în 1946, se referă la graiurile și dialectele românești-Quelques observations sur les cartes de l`Atlas linguistique de la Roumanie.

Opera sa cea mai importantă a rămas La vie et l`oeuvre de Ion Creangă, Boutiere fiind primul intelectual francez care a realizat o monografie consacrată unui scriitor român.