PRIN APROAPE… APROAPE!
 Interviu cu doamna profesoară Mariana Bogdan,director al  Școlii Gimnaziale Pufești, județul Vrancea, realizat de profesorii  Elizia și Vasile Lefter

1. În viață, mai mult sau mai puțin suntem la mâna hazardului. E greu de spus dacă omul își poate trasa singur destinul. De cele mai multe ori, o mână nevăzută ne trasează linia existenței. Ce rol a avut hazardul în venirea dumneavoastră la Școala Gimnazială din Pufești –Vrancea ca profesoară de limbi moderne?
      Mâna lui Dumnezeu, a hazardului sau a destinului? Pot spune că influența unor oameni pe care îi întâlnim pe parcursul călătoriei noastre. Îmi aduc aminte de mine ca o tânără ambițioasă, dar cu multe semne de întrebare legate de această profesie. Alegerea Școlii Gimnaziale Pufești a fost la sfatul doamnei inspectoare de limbi romanice din momentul respectiv, doamna profesoară Svetlana Baciu. Probabil că această alegere a fost destinul meu sau mâna lui Dumnezeu, din moment ce am mai bine de 10 ani de apostolat didactic în această comună, am devenit directorul școlii Gimnaziale Pufești. 

2.Cum ați receptat primii ani de profesorat? Au fost pe placul așteptărilor sau au fost presărați cu dezamăgiri?
Primii ani de profesorat sunt grei, dar acum, privind în urmă, căci au trecut mai bine de 10 ani, experiențele, greutățile, naivitatea unui început fac bine, te formează, te călesc și aici mă refer și la neajunsurile de ordin material, de efectivele mici de la sate, la mediul diferit în care cresc acești copii. Totodată, îmi aduc aminte de temerile, întrebările pe care mi le puneam ca debutant, la cum ești primit în colectiv, și atunci te gândești dacă ești suficient de bun, dacă faci față provocărilor de orice fel, dacă este potrivită pentru tine această profesie, însă eu, m-am bazat pe feed-back, iar când acesta este favorabil, mergi mai departe și vrei să fii tot mai bun. M-a ajutat faptul că am avut chimie cu elevii, căci, de fapt, pe lângă informațiile pe care le transmitem, este important cum le transmitem, ce relație dezvoltăm cu fiecare dintre elevi după ce catalogul s-a închis și cât de mult îi înțelegem și suntem alături de ei și cu ce rămân de la noi, în momentul în care „colaborarea s-a încheiat”. 

3.Doamna profesoară , v-ați început cariera cu o navetă grea. Nu v-ați  gândit să vă apropiați de casă, de Focșani, pentru a vă fi mai ușor?
      Naveta a fost pentru mine un maraton continuu și am încercat să văd partea plină a paharului: acest interval de 30 de minute până la școala este timpul alocat mie, în care mă relaxez conducând și ascultând muzică. Fiind un absolvent de filologie, partea mea pragmatică nu a dominat. Tocmai de aceea, toate deciziile mele au fost luate cu sufletul și deocamdată îmi este foarte greu să produc această ruptură. Consider că mai am multe lucruri de continuat și de inițiat la Școala Gimnaziala Pufești!

4.Trebuie să recunoaștem ab initio că aceast interviu a pornit de la o întrebare: Omul poate fi fericit oriunde îi e bine? Până la urmă , ce înseamnă a fi fericit? Comentați, vă  rugăm !
      Fericirea nu este un sentiment permanent în viața nimănui. Dar, noi prin alegerile noastre putem să conturăm o stare de bine în viața noastră. Eu mereu am încercat să fac alegerile cu sufletul, să pot ajuta dacă pot, să revărs în jurul meu empatie. Toate acestea s-au reîntors în viața mea într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Nu există un manual de instrucțiuni pentru a fi fericit: fiecare are secretul fericirii sale!

5.Venirea dumneavoastră la Pufești a însemnat un aer nou, o deschidere spre lume. Acești elevi datorită dumneavoastră și domnului profesor doctor Nicolae Damian, au văzut țara și nu numai. Enumerați cel puțin cinci proiecte pe care le-ați inițiat , care v-au adus laude din partea comunității locale și a Inspectoratului școlar.
            Fiind o persoană foarte determinată am încercat ca în fiecare lucru pe care îl fac să fie unul de succes. Acest lucru implică studiu, muncă și lucru în echipă. Din proiectele cu care mă mândresc pot enumera:
# Realizarea unei biblioteci de limbi străine cu 300 de volume aduse din Franța.
# Un proiect grandios si de suflet a fost proiectul Erasmus + în parteneriat cu Școala Gimnazială ,,Valeriu D. Cotea’’ Vidra, în care elevii noștri au avut posibilitatea de a ieși din țară, de a cunoaște noi culturi și de a stabili noi relații de prietenie. De asemenea, cadrele didactice au beneficiat de proiecte Erasmus pentru formarea lor, iar recent Primăria Pufești în parteneriat cu Școala Gimnazială Vidra condusă de inimosul Director Marius Pintea, împreună cu Primăria Vidra, vor implementa începînd cu anul 2023 – 2024 un proiect Erasmus în cadrul căruia va exista o mobilitate a elevilor în Turcia;
# În realizarea oricărei activități extrașcolare încercăm să aducem ceva inedit, astfel elevii  să rămână cu amintiri, dar să tragă și învățăminte. O  astfel de activitate  cu mare succes a fost cea realizată în data de 26 noiembrie 2022 la Studiourile Buftea și la Teatrul Național București, tematica fiind lumea teatrului și a filmului. Copiii din Pufești au fost primii copii din România care au pătruns pe platourile de filmare ale filmului Wednesday.
# Un alt proiect în derulare este crearea unui radio online chiar de către elevii noștri. Primul pas a fost făcut: s-au montat stațiile radio pe Școlile Gimnaziale Domnești și Pufești, urmând ca pe parcursul anului școlar 2023-2024 să îl finalizăm prin funcționare on-line.
# La începutul carierei didactice la Pufești am închegat și coordonat echipaje la concursul de prim- ajutor ,, Sanitarii pricepuți’’. Deși nu era domeniul meu de activitate am învățat alături de elevi și am obținut rezultate merituoase prin calificarea la nivel județean și clasarea pe podium.
# Observând îndeaproape problemele elevilor noștri, mereu am încercat să găsim o soluție cât de mică. Devenind manager al școlii am identificat o problemă pe care fostul director nu a mai avut timpul fizic pentru a o rezolva: am observat că unii elevi au nevoie de un logoped. Astfel, prin Finanțarea UAT Pufești am inițiat o colaborare cu un logoped ce susține ședințe gratuite cu elevii ce întâmpină probleme de vorbire. Părinții trebuiau să se deplaseze 30 km la cel mai apropiat logoped, iar majoritatea dintre ei nu putea susține financiar astfel de ședințe.
# Un proiect de suflet este cartea la care am lucrat ,, Le tour du monde en classe de FLE’’ , un studiu ce mi-a suscitat interesul în ceea ce privește legătura lui Jules Verne cu România. Astfel am descoperit în premieră 3 scrisori trimise de către renumitul scriitor Jules Verne către admiratoarele sale din Galați și Focșani. Am mers la propriu pe urmele renumitului scriitor prin România, ajungând la ,,Castelul din Carpați”.
Poate lista de proiecte ar putea continua, dar nu vreau să monopolizez spațiul editorial. Tot ce am făcut a avut aceeași importanță.

6.Implicarea în viața școlii v-a adus o recunoaștere în plan managerial? Cum e să fii director de gimnaziu în aceste vremuri în care școala încearcă să se redescopere pentru a ține  pasul cu noile provocări în domeniul reproiectării raportului profesor-elev?
           Nu am căutat niciodată recunoaștere la cei din jur, eu sunt o persoană modestă, iar de multe ori am preferat să stau în umbră. Funcția de director implică foarte multe provocări care apar de la o zi la alta în activitate pe care o desfăşor. Fiecare dintre ele reprezintă, însă, o şansă de a învăţa şi de a acumula experiență care duce la autodepășire. Despre schimbările din educație, ce să vă spun? Decizia asupra a ce trebuie schimbat este foarte importantă. Gradul de adaptabilitate de care dispui te va ajuta să pui în valoare noi resurse. Este bine de ştiut că orice schimbare presupune şi un factor de stres, o ieşire dintr-o zonă de confort. Există o ,,rezistență la schimbare” a celor implicați. Depinde de fiecare, în ce măsură dorește să se adapteze noilor situații. A fi directorul școlii din Pufești presupune responsabilitate față de tot ceea ce înseamnă această școală: educatori, învățători, profesori, secretar, contabil, părinți, elevi, dar mai ales, înseamnă responsabilitate față de meseria ta de dascăl.

7.De câțiva ani buni, cine trece prin Pufești simte că aici conceptul de implicare a școlii în viața comunității capătă valențe noi, oferind modele de civism. Sunt altfel elevii din Pufești?
        Relația dintre cadrele didactice și elevii noștri este una de încredere, iar acest lucru mă bucură foarte mult. Atunci când propun un proiect,  trebuie să aprind scânteia, iar cadrele didactice și elevii, părinții se implică. Desigur, există un dirijor ! Eu consider că elevii din Pufești au păstrat respectul pentru cadrul didactic, dar și candoarea specifică vârstei. Modele de civism sunt oferite perpetuu prin proiecte pe care le desfășurăm:  de ecologizare, voluntariat, educaționale, extrașcolare. 

8.Credeți că alegerea profesorului dr. Nicolae Damian în fruntea Consiliului Local Pufești e un câștig pentru localitatea cu tradiții istorice?
Trebuie să precizez că Primăria Pufești, prin Domnul Primar, prin membrii Consiliului Local sprijină activitățile educaționale. Din păcate, sunt și unele voci care clamează că se alocă mulți bani pentru școală. Pe aceștia îi asigur că niciodată nu vor fi suficienți bani alocați educației, iar acești bani sunt o cărămidă pentru viitor, iar părinții și bunicii copiilor sunt de acord cu o astfel de mentalitate. De asemenea, dacă vom cere cifrele de execuție bugetară de la primăria Pufești, vom vedea că au fost alocați bani și la culte (pentru biserici), pentru investiții…
Fără îndoială este un câștig și se văd schimbări. Nu voi intra în detalii, dar se vede că s-au făcut investiții, s-au realizat activități în premieră. Dezvoltarea unei comune nu se poate realiza într-un singur mandat, iar alte proiecte de mare amploare vor începe în curând. Așa cum școlile din comună s-au transformat în mandatul de director al Domnului Primar Damian, așa se va transforma și comuna!

9.Savantul vrâncean Simion Mehedinți susține cu argumente că „… A cunoaște pământul și neamul românesc nu-i un lux , ci e o nevoie, cum e nevoia de a răsufla în fiecare clipă… ”. Menționați noile proiecte pentru cunoașterea complexă a plaiurilor românești.
    Îmi lansați o provocare! Voi face tot posibiliul să nu vă dezvălui aceste proiecte, din motive pe care la fel, prefer să nu le devoalez! Și totuși, nu pot să neg că plaiurile românești sunt dincolo de Prut. Recent am încheiat un proiect în parteneriat cu Școala Principele Radu și CT ,, Gh. Balș” , ambele din Adjud, Primăriile din Pufești și Adjud ce a vizat o colaborare cu Centrul de Excelență în Transporturi din Chișinău. Anterior am avut o colaborare și cu Gimnaziul din Brăviceni. În toamnă, vom desfășura o conferință la care vor participa cadre didactice de la cele 2 instituții din Moldova.
 Vă  mai dezvălui un alt proiect, vom vizita un brand românesc important, probabil în 2024, așa cum am reușit să vizităm Fabrica Aerostar (în 2023), iar în trecut elevii pufeșteni au fost la Fabrica Ford, Fabrica de elicoptere de la Ghimbav etc. Deci, nu sunt doar plaiuri, sunt și ,,oameni și locuri”….

10.Revenind la înțelepciunea savantului Simion Mehedinți, convins că „…Numai când te învingi pe tine, știi că ai ajuns în adevăr mai tare decât ieri…” Ați avut senzația eșecului sau victoriei totale în carieră? Descrieți câteva secvențe.
        Fiind o persoană ambițioasă am încercat mereu să merg până la capăt și să câștig. Ce am pierdut pe parcursul acestui drum a fost un dram de încredere în oameni, dar și această pierdere am luat-o ca o lecție de viață. Pentru mine funcția de Director a fost o provocare. Nu este ușor să ajungi în vârf dar, mai greu este să te menții. Cred că am reușit să rămânem ,,primus inter pares”. 

11. Tudor Vianu în textele Permanența frumosului și Semnificația filosofică a artei , conturează experiența estetică ce a mobilizat energiile spirituale ale umanității: Binele, Adevărul, Frumosul. Regăsiți în activitatea didactică aceste componente estetice?
       Pe parcursul carierei didactice am regăsit valorile la care faceți referire și consider că aceste componente estetice ar trebui să stea la baza oricărui sistem educațional care se respectă și nu dorește să fie doar o simplă formă fără fond. Binele este în mâna educatorului, el are puterea de a-l genera. Frumosul este zâmbetul candid al unui copil când te zărește mergând pe calea adevărului pavat de educație.

12.Vocația didactică radiază lumină , optimism, puritate, iubire , sinceritate indispensabile eficienței educaționale. Ați putea abandona profesia actuală în favoarea unor avantaje  financiare superioare dintr-un alt domeniu?
      Așa cum am precizat mai sus, deciziile mele nu au fost niciodată influențate de un spirit pragmatic. Nu aș putea niciodată abandona această carieră pentru că din relația mea cu elevii eu îmi sustrag o motivație și o energie. Beneficiile acestei meserii nu pot fi suplinite de oricare alta:  lucrezi cu persoane care vor înflori, vor face bine atât lor cât și societății, pot să creeze o mentalitate care la un moment dat,  să  genereze o schimbare  şi să facă lumea mai frumoasă. Fiecare elev determinat să învețe, să aplice învațăturile date, va aduce un beneficiu. Ca să fii profesor trebuie să ai o înclinație spre celălalt, de a-l vedea cum se dezvoltă şi să-ți dorești dezvoltarea elevului, rezultatele pe care le aștepți de la el. Este clar că fiecare efort contează, dar depinde foarte mult și de tine ca profesor, de familie, de motivația elevului; poate aici este munca cea mai grea: de a-l motiva pe elev să realizeze ceva în viață. 

13.Mariana Bogdan, peste 20 de ani fetița voastră absolventă de liceu va dori să studieze în străinătate. Veți accepta opțiunea ei?
      Este clar că această propunere va surveni în urma contactului cu alte culturi, alte sisteme educaționale, alte orizonturi. Dacă aceasta va fi decizia copilului, va fi susținut și încurajat să meargă pe drumul pe care poate performa. Nu înseamnă că excludem sistemul de învățământ din România; sunt școli de învățământ superior râvnite de elevi din alte țări. Pe de altă parte: ce va fi peste 20 de ani ! Clar o schimbare! Să sperăm că una bună !

    Vă mulțumim pentru colaborare!