Profesorul Univ. Dr. Dumitru Dorobăț, translator în spații astrale
„Fugit irreparabile tempus” (Vergiliu)
Cum trece vremea,Doamne! Parcă ieri l-am întâlnit pe Tăchel, vrânceanul nostru drag, pe o stradă din Iași, oferindu-i din cărțile scrise de noi. Era bucuros de revedere și convins că întâlnirile noastre vor intra într-o altă paradigmă. Timpul s-a scurs repede. Boala ticăloasă s-a instalat în trupul care a biciuit-o zeci de ani. Și nu l-a mai părăsit. I-a grăbit sfârșitul. Avea încă proiecte.Avea…
Ziua de 17 iulie a devenit zi ultimă. A trecut deja un an.
După datină, doamna prof. Univ. Dr.Vali Dorobăț a adunat prietenii cei mai apropiați la slujba de pomenire. Era sfârșită de oboseală, dar bunul ei soț Tăchel merita cu prisosință acest efort .
Dumitru Dorobăț e un nume important în mediul academic al UAIC. A scris zeci de cărți de specialitate, a redactat manuale de limba engleză, le-a predat englezilor la ei acasă lecții de istorie a culturii, a pus în scenă cu studenții texte de mare vibrație estetică.
Profesorul Dumitru Dorobăț a fost exigent cu toată lumea, dar, în primul rând ,cu el însuși.
Pentru el ,cartea era totul. Ca membru în colegiul de redacție al revistei „Însemnări ieșene”, a fost prețuit și respectat, afirmându-se într-un colectiv de elită, care, cu acribie, duce mai departe o valoroasă tradiție revistei ieșene.
Nu voi enumera zecile de lucrări cu impact științific. Ele pot fi găsite ușor pe toate site-urile de specialitate. În spatele lor se află Dumitru Dorobăț, omul bun și ambițios care a format zeci de generații de studenți, nu doar ca specialiști de clasă, ci și ca oameni iubitori de adevăr, slujitori ai cărții, care trebuie să meargă mai departe.
Suntem mândri de profesorul Dumitru Dorobăț. Cine crede că am fost subiectivi să ne întrebe, să ne ceară argumente. Suntem , la ceas comemorativ, tentați să ne amintim de cuvintele poetuluii:„ Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat”.
Timpul „va crește” în urma lui Tache. Mii de ani de acum înainte profesorul univ. Dr. Dumitru Dorobăț va fi translator în spații astrale.Nimeni nu știe ce va fi!
La comemorarea unui an de la despărțirea de lumea pământenilor, tot ce putem trimite peste criptă rămâne un gând pios: Doamne ai grijă de Tăchel al nostru, vrâncean de frunte , care a făcut cinste neamului românesc!
Profesori Elizia și Vasile Lefter
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania