PROSTIA
Autor, Rodica Elena LUPU (Din antologia de proza SCRIPTA MANENT, 2013)
Nivel de cunoaştere redus? Da de unde…nu… Nu inseamnă prostie. Eventual ignoranţă. Cât priveşte cultura… Asta da…da… Ea poate corecta ignoranţa, dar nu şi prostia. Şi apoi, fără prostie, ne-am plictisi înfiorător. Nu, nu-i adevărat că stările se definesc doar una în raport cu cealaltă. Iar eu nu confund greşelile cu prostia. Evident este că, prostia are cauze biologice. Obiectivă şi de neimputat. Nu e un defect, e mai degrabă un blestem. De imputat e agresivitatea prostiei, dar asta e o altă poveste. * Din păcate, n-ai dreptate. Configuraţia neuronală şi viteza de transmitere a informaţiilor, chestiile astea prozaice care stau la baza gradului de inteligenţă nu se schimbă decât în rău, în timpul vieţii, dar nu-i nicio problemă. Iar antonimul prostiei e inteligenţa, nu deşteptăciunea. Deştept poţi deveni, fiind, în acelaşi timp, prost. Şi ce n-ar da proştii să fie bănuiţi de intenţia de a deveni astfel… Şi ce n-ar da să fie doar o chestie de „pregătire”… S-ar umple lumea de inteligenţi. Oricum, eu vorbeam despre prostie, nu despre proşti. Chiar dacă, practic, prostia nu e de sine stătătoare, e o noţiune independentă şi chiar subiectul unui gând. Un prost care se plictiseşte e doar un prost obişnuit şi care, în acele momente dă cu pietre după păsări. * Proştii sunt neinteresanţi. Prostia, însă, e, uneori, fascinantă. *
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Subscriu punctului de vedere al autoarei…