Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

  PROTESTUL ÎNTRE MANIPULARE ȘI EXPRESIE A LIBERTĂȚII

Pavel NICOLAIE


 

 PROTESTUL ÎNTRE MANIPULARE ȘI EXPRESIE A LIBERTĂȚII

În ultimele zile canalele mass-media abundă de informații, imagini cu protestele care se desfășoară în diverse orașe din țară. Și de o parte și de alta părerile sunt împărțite. Cei care sunt pro, aduc argumente prin care arată legitimitatea acestor proteste, și, până la urmă, protestul este o formă de manifestare a unor nemulțumiri, garantat de legea legilor, care se cheamă Constituția României. Art. 39 – Libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Cei care sunt împotriva acestor proteste le înfierează aducând în discuție teoria conspirației, manipularea maselor, interese ascunse etc. 

În mod paradoxal, sau nu, și unii și ceilalți au partea lor de adevăr. 

Dacă cei din prima categorie, simt nevoia de protest și o susțin fie la nivel activ sau declarativ vin cu revendicări clare și concise atunci protestul este legitim, iar orice încercare de aruncare în derizoriu a acestor acțiuni nu poate face decât să aducă o urmă de îndoială asupra acelora care le contestă. Având în vedere perioada dificilă prin care trecem, ca urmare a măsurilor restrictive luate în vederea prevenirii răspândirii noului coronavirus, este normal ca nemulțumirile să crească, întrucât sunt situații în care măsurile respective au adus anumite categorii sociale într-o situație disperată, la limita supraviețuirii, iar viitorul este de un cenușiu strigător la cer. Dar pentru a cunoaște aceste situații, disperate, trebuie să mergi prin România reală, fie tu factor decident, fie tu cel care îți dai cu părerea și faci remarci în necunoștință de cauză. Însă a cunoaște situația reală trebuie, fie să de dezbraci de hainele unei funcții pe care ai îmbrăcat-o și ulterior ai uitat cine și de ce ți-a dat-o, fie să cobori din autosuficiența unei gândiri individualiste și să uiți pentru mult timp de tine, pentru a avea cădere să-l judeci pe altul sau acțiunea altuia. Ambele situații presupun până la urmă un efort de umanitate pe care puțini sunt în măsură să-l facă, iar cauzele lipsei de efort sunt multiple.

Cea de-a doua categorie, formată  din cei care nu sunt afectați de aceste măsuri dure de prevenție sunt cei  care, poate, au alte posibilități financiare sau  resurse spirituale și se regăsesc ca și mod de viață în aceste măsuri, nu înțeleg strigătul și nemulțumirea celor dintâi(și, când cel sătul l-a crezut pe cel flămând?). Dar, diversitatea opiniilor și farmecul democrației constă în faptul că trebuie să respectăm drepturile fiecăruia, iar dreptul fiecăruia se întinde până la hotarul de la care începe dreptul celuilalt.

Astfel, urmărind aceste  TV Shows de pe ecranele televizoarelor  în care cele două curente de opinie sunt dezbătute de ambele parți ale baricadei, pierdem din vedere esențialul: cum putem clădi o societate în care să ne fie tuturor bine? Cum putem vedea lumina de la capătul unui tunel, ce pare fără de sfârșit?

Singura cale ar fi dialogul, empatia față de semenul nostru, înțelegerea pentru nevoile fiecăruia și căința personală pentru lipsa de răbdare și neînțelegerea menirii pe care o avem ca ființe evoluate.

Atunci manipularea, care își trage seva din  vlăstarele unor nemulțumiri din ce în ce mai  mai mari, nu va mai crește asemenea unei buruieni, fiind prășită  din faza incipientă.

Într-o lume angosată de un virus, care este real dar, poate, cine  mai ştie, nu atât de mortal şi aici părerile sunt împărţite şi bine argumentate de ambele părţi,  toată lumea aşteaptă o soluţie, care să nu se dilueze în bâlbele unor decizii confuze, ci care să ne arate, așa cum am spus, lumina de la capătul tunelului. Până atunci bâjbâim prin întunericul unei realităţi pe care singuri ne-am ales-o, atât prin lipsa spiritului cetăţii, cât şi prin genul de gândire: nu e treaba mea! Realitatea ne arată, în fapt şi în drept, că este treaba fiecăruia dintre noi şi fiecare gest ce pare îndreptat către altcineva, de fapt este îndreptat către noi asemeni unui efect de bumerang.

Toate acestea sunt semne pe care ce-i interesați ar trebui să le interpreteze și în consecință să acționeze, pentru a evita ca la final, când vor cădea, să arunce propria impotență decizională pe seama unor manipulări obscure, care chiar dacă există ele pot fi prevenite printr-o viziune a acțiunii și a unor decizii în consecință. Dar până atunci, vremea se va încălzi, protestele se anunță tot mai intense și: primăvara-i mama noastră, ies urzicile pe coastă, dar: toamna se numără bobocii.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.660 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5