Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

PROZĂ PENTRU COPII de… VALERIU BISTRICEANU: HOŢUL DE STELE

Bistriceanu valeriu

 

 

 

 

PROZĂ PENTRU COPII de… VALERIU  BISTRICEANU

 HOŢUL DE STELE

    Dragii mei copilaşi, a fost odată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, a fost o ţară îndepărtată în care trăia, ascuns într-o peşteră, Zmeul Zmeilor cel hain care, din când în când, se avânta în înaltul cerului şi fura câte o stea, pe care o ducea în peştera sa întunecoasă.

Într-una din zile, dimineaţa, când s-au sculat prietenii noştri, cei trei frăţiori iepuraşi, au constatat că lipseşte Soarele de pe cer şi s-au întrebat ce s-o fi întâmplat !? Şi cum pe cer era o Lună plină, şi-au văzut cum au putut de treburi, la lumina dată de aceasta.

Când şi a doua zi au constatat că Soarele lipseşte de pe cer, iepuraşii au hotărât să meargă la pustnicul cel înţelept care trăia în mijlocul codrului, să-l întrebe ce se întâmplă. Pătrunseră cu mult curaj în întunecimea codrului şi merseră cu băgare de seamă, până ajunseră la pustnicul ce sălăşluia în scorbura unui stejar secular.

Bătrânul înţelept, cu barbă albă şi sprâncene stufoase, îi întâmpină cu un zâmbet larg pe buze şi le spuse că îi aştepta, căci trebuie să salveze Soarele, care a fost răpit de Zmeul Zmeilor şi dus în peştera sa de sub pământ.

Iepuraşii fură surprinşi şi rămaseră muţi de uimire, când aflară de la pustnic care avea har Dumnezeiesc, că Zmeul Zmeilor fură stelele de pe cer şi odată cu fiecare stea fură  şi câte un suflet.

Frăţiorii îl întrebară pe înţelept cum să facă să elibereze Soarele şi să scape lumea de Zmeul cel rău. Bătrânul înţelept le spuse că nu este lucru uşor şi că numai Voinicul Greuceanu ar putea să-l ucidă pe Zmeu, dar şi el are nevoie de ajutor, aşa că le dădu o ploscă cu apă vie de la Izvorul tămăduirii şi îi sfătui ca atunci când Voinicul va obosi în luptă, să-i dea să bea din ploscă, să prindă puteri, căci numai aşa vor reuşi să scape lumea de pacoste.

Înarmaţi cu plosca dăruită de pustnic iepuraşii porniră cu paşi grăbiţi către palatul Greuceanului, ce se înălţa semeţ pe un vârf de stâncă.

Voinicul se bucură să afle că frăţiorii iepuraşi vor să elibereze Soarele şi să scape lumea de Zmeul cel rău şi, fără nici o ezitare, li se alătură.

Greuceanu îmbrăcă cămaşa de zale binecuvântată de Sfinţii părinţi de la Muntele Athos, Muntele sfânt, care l-a ocrotit în toate luptele, îşi luă paloşul din oţel de Damasc pe care trebuiau doi oameni ca să-l ridice de greu ce era, dar care în mâinile voinicului era precum un fulg, ceru să-i fie adus Fulger, armăsarul său neînfricat, care-l purtase în multe bătălii, îşi puse coiful de luptă, luă scutul şi se sui în şa,  după care porniră spre peştera Zmeului.

Noroc că era Lună plină  care lumina cât de cât calea, merseră ce merseră până ajunseră în  “valea oaselor”, unde se găseau osemintele celor cărora Zmeul Zmeilor le răpise sufletele.

Greuceanu voinicul  le spuse să aibă grijă, căci se apropie de Peştera Zmeului, care poate apare dintr-o clipă în alta. Şi într-adevăr, nu trecu mult şi apăru Zmeul îmbrăcat  în solzi, cu o falcă în cer şi una în pământ, furios nevoie mare că cineva îndrăzneşte să-i tulbure liniştea.

Voinicul îi spuse : “Până aici ţi-a fost, să eliberezi soarele şi sufletele răpite!”

Zmeul se burzului şi aproape răcnind spuse: “ Nu numai că nu o să le eliberez, dar o să-ţi iau şi ţie viaţa, Greucene!” Şi se năpusti asupra voinicului. Se porni o luptă pe viaţă şi pe moarte, până când celor doi le scăzură puterile, atunci Iepurică fără frică se apropie tiptil de Greuceanu şi îi dădu să bea apă tămăduitoare din plosca dăruită de bătrânul pustnic. Greuceanu prinse puteri şi se repezi asupra Zmeului care se împotrivi din răsputeri, dar paloşul vonicului fu necruţător şi îi reteză capul. Un sânge negru, urât mirositor, se scurse din trupul Zmeului, şi din peşteră ieşi mai întâi Soarele, care se înălţă pe cer trezind la viaţă cu lumina sa toată natura, iar mai apoi ieşiră şi stelele sclipind de bucurie.

Greuceanu îi îmbrăţişă pe cei trei iepuraşi şi porniră spre casă. Când au trecut prin “ valea oaselor ” nici urmă de oseminte, o mulţime de lume trezită la viaţă îi ovaţiona şi le mulţumi eroilor noştri că i-au readus la viaţă.

Şi eu încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea mea .

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. roxelana radu spune:

    Demers reusit de reabilitare a basmului romanesc, „Hoţul de stele” este proză scrisă în cheia caracteristică basmului românesc, care ne prilejuieşte o întâlnire fascinantă cu personaje tipice acestuia: Greuceanu, Zmeul cel hain, Bătrânul cel înţelept, Calul, cu ajutorul cărora autorul ne poartă pe tărâmul magiei şi al miraculosului şi ne povesteşte despre înfruntarea dintre Bine şi Rău, dintre Viaţă şi Moarte. Se remarcă abordarea metafizică, arhetipurile culturale şi elementele de cosmogonie la care face trimitere autorul. Soarele este element de referinţă al basmului românesc şi simbolizează viaţa, lumina, viul, divinitatea, antiteza în care este aşezată peştera de sub pământ în care trăieşte Zmeul semnifică cu claritate întunericul, forţele obscure, răul, ne-viaţa.Călătoria pe care o fac Greuceanu şi iepuraşii către peştera Zmeului este una cu semnificaţie iniţiatică, avînd rolul de pregătire a acestora pentru înfruntare, stelele care simbolizează sufletele oamenilor puse în antiteză cu oasele din valea oaselor evocă problema filosofică a spiritului şi a materiei, aşezînd spiritul în locul cuvenit. Apa vie este un alt element clasic al basmului si nu numai al acestuia, ca simbol al înnoirii, metamorfozei, învierii. Surprinzătoare este trimiterea subtilă pe care o face autorul la simbolul trinităţii, al Sf.Treimi, prin folosirea cifrei 3:cele trei lumi (cerul, pământul şi celălalt tărâm – subteran ), elementele cosmice deasemeni în număr de trei (soarele, luna şi stelele ), personajele (Greuceanu, Bătrânul înţelept şi Calul), chiar şi cei trei iepuraşi, în jurul cărora a fost scrisă întreagă această odisee a copilăriei. O lectură captivantă nu doar pentru cei mici,în care autorul foloseşte în chip măiestrit sensuri, simboluri şi semnificaţii pentru a ne aduce aminte că, într-un fel sau altul, binele trebuie să învingă întotdeauna.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5