Tatiana Mocanu era, la data interviului, angajată a Bisericii Romano-Catolice Sfânta Treime din Sibiu. Despre istoria acesteia, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 31 iunie 2013, în incinta lăcașului de cult.

– Doamnă Tatiana Mocanu, care este istoricul bisericii?
– Printre clădirile din secolul al XVIII-lea situate în Piața Mare din Sibiu, Biserica Romano-Catolică ocupă un loc important. Cu toate că a fost ridicat relativ târziu, acest edificiu, construit într-un stil baroc neostentativ, se încadrează armonios în contextul arhitectural al orașului. După ce Sibiul a aderat la Reforma Protestantă, a rămas aproape 150 de ani fără lăcașuri de cult catolice, întrucât fostele biserici catolice serveau cultului evanghelic. Ca urmare a Diplomei Leopoldine din 1691, și în Sibiu au fost cantonate trupe imperiale austriece, cu care au venit și preoți militari catolici. Pentru soldați, a fost îngăduită celebrarea slujbei catolice în Hala Croitorilor din Piața Mare, situată aproximativ pe locul unde se află astăzi Biserica Romano-Catolică. Cu timpul, ofițeri și funcționari administrativi austrieci s-au stabilit, împreună cu familiile lor, în oraș, astfel încât s-a închegat o comunitate catolică. În 1708, arhiepiscopul de Esztergom a încredințat păstorirea acestei comunități călugărilor iezuiți. După tratative îndelungate și anevoioase cu sfatul protestant al orașului, s-a început construirea unei biserici parohiale catolice. La 4 iulie 1426, s-a pus piatra de temelie, iar, la 13 septembrie 1733, biserica a fost târnosită de episcopul Ardealului, baronul Georg von Zorger. Inițial, interiorul acesteia era văruit în alb, iar geamurile aveau sticlă incoloră, așa încât biserica era mai luminoasă decât astăzi; vitraliile colorate au fost inserate abia la începutul secolului al XX-lea. Singura podoabă a bisericii era fresca din spatele altarului principal, realizată, în 1777, de pictorul austriac Anton Steinwald, reprezentând încoronarea Maicii Domnului de către Sfânta Treime. Altarele laterale datează, în mare parte, din perioada construcției bisericii, în forma originală păstrându-se și altarul Sfântului Iosif. De menționat, sunt confesionalele în stil baroc, cu intarsii din secolul al XVIII-lea. În 1904, biserica a fost pictată de Ludwig Kandler din München, iar, în 1977-1978, pictura a fost curățată și reîmprospătată. Orga principală, lucrare a constructorului Karl Hesse din Viena, a fost instalată în 1860. Actuala casă parohială, fost colegiu iezuit, terminat în 1739, este, ca și biserica, monument istoric. Mai e de menționat monumentul Sfântului Ioan Nepomuk, care, inițial, se afla în fața bisericii, în Piața Mare; în 1948, puterea comunistă a demontat statuia, care a zăcut în curtea Muzeului [Național] Brukenthal până în 1987, când a fost restaurată și ridicată în curtea casei parohiale.

– În ce limbă sunt săvârșite slujbele?
– Membrii comunității parohiale reprezintă trei grupuri etnice diferite – români, germani și maghiari; de aceea, serviciul divin este celebrat în cele trei limbi.

– Când se desfășoară acestea?
– Slujbele au loc în fiecare dimineață – în zilele de lucru, de la ora 7,00, durând aproximativ 45 de minute, iar, în zilele de sărbătoare, de la ora 10,00; liturghia este săvârșită în limba germană, în timp ce evanghelia și predica se rostesc și în limba română. La ora 11,15, începe liturghia în limba maghiară, iar, la ora 18,00 – cea în limba română.

– Enumerați și alte biserici romano-catolice din oraș.
– Mai sunt Biserica Ursulinelor, Biserica Franciscană și Capela Sfânta Cruce, care aparțin de parohia noastră; în afara acestora, mai există Biserica Romano-Catolică din [cartierul] Terezian și Biserica Sfânta Elisabeta de Turingia din [cartierul] Lazaret. În total, în Sibiu sunt șase biserici romano-catolice.

Florin Bălănescu