Teodor EPURE
RĂBOJ DE PRIMĂVARĂ
Un vânticel în suflet se strecoară,
Mugurii sparg găoacea vegetală,
Trag în piept mirosul de primăvară
Și privesc adânc cum tractoarele ară.
Albinele din stupi repede au ieșit,
Iarna geroasă se află la asfințit,
Văd ogoarele cu fața spre soare,
Îmbrăcate în ii de sărbătoare.
Mereu îmi fierbe dorul de iarbă moale,
De salcâmul cu ale sale petale,
De liliacul din curte înflorit,
De aerul de rândunici bătătorit.
Privesc pomii încărcați cu petale
Ce par niște corăbii plutitoare
Privesc stelele primăverii pe care
Niște năluci au tremurat în zare.
Cireșii ,vișinii mugurii și-au umflat
Gândurile la brândușe mi s-au mutat,
Soarele fierbinte îmi spală fața,
Când mă pregătesc să plec dimineața.
De dorul ierburilor mlădioase
Las hainele de iarnă cele mai groase
Și văd lumina cum respiră tăcut
Când florile răspândesc un parfum plăcut.
Similare