RĂBOJ DE PRIMĂVARĂ

Teodor EPURE

Un vânticel în suflet se strecoară,

Mugurii sparg găoacea vegetală,

Trag în piept mirosul de primăvară

Și privesc adânc cum tractoarele ară.

Albinele din stupi repede au ieșit,

Iarna geroasă se află la asfințit,

Văd ogoarele cu fața spre soare,

Îmbrăcate în ii de sărbătoare.

Mereu îmi fierbe dorul de iarbă moale,

De salcâmul cu ale sale petale,

De liliacul din curte înflorit,

De aerul de rândunici bătătorit.

Privesc pomii încărcați cu petale

Ce par niște corăbii plutitoare

Privesc stelele primăverii pe care

Niște năluci au tremurat în zare.

Cireșii ,vișinii mugurii și-au umflat

Gândurile la brândușe mi s-au mutat,

Soarele fierbinte îmi spală fața,

Când mă pregătesc să plec dimineața.

De dorul ierburilor mlădioase

Las hainele de iarnă cele mai groase

Și văd lumina cum respiră tăcut

Când florile răspândesc un parfum plăcut.

Articole asemănătoare