La un semn Delurenii deveni un vacarm. Săniile alergau spre linia de sosire, iar din deal altele se grăbeau să le ia locul. Era o bucurie a zăpezii de nedescris. Se mai și ciocneau unii cu alții , se mai răsturnau …Important era să ajungă la linia de sosire. Iureșul dură până pe la prânz.
Ultimii concurenți erau cei trecuți de 70 de ani. Vârsta era consemnată în foaia de concurs. Întrecerea fu încheiată de primar, preoți și Cristinel , în afara concursului. Surpriza fu anunțată de Marița lui Costea Ciungu care anunță la microfon că întrecerea s-a terminat la egalitate, iar premiile se reportează pentru duminica următoare când va fi reluat concursul. Pentru a nu rămâne fără zăpadă va fi adus un tun de zăpadă de la Clăbucet . Veștile nu fuseseră primite prea bine de cei plasați pe locuri fruntașe. Taraful de la Urlați atacă frumoasa melodie Trandafir de la Moldova și buna dispoziție reveni. Primarul invită concurenții și audiența la o masă cu bucate alese și horă moldovenească.
După o noapte cu somn puțin, delurenii cu mic cu mare se treziră cu noaptea-n cap pentru a prinde un loc în tribuna improvizată la linia de sosire a concursului de sanie. Pentru majoritatea era o premieră.
Noaptea de duminică spre luni nu prea s-a dormit în satele din zona Delurenilor. Au fost alcătuite noile liste cu echipele de concurs. S-a apelat uneori și la tragere la sorți. Fiecare district a selectat câte cinci concurenți. S-au stabilit culorile pentru fiecare echipaj prin tragere la sorți. S -a pornit din nou de la culorile curcubeului.
Conștient de importanța ideii sale, concursul propus de el, Cristinel se îmbrăcă de zile mari cu un hanorac tricolor. Își cumpără și un fluier cu sunet puternic. El era șeful.
Cu mult înainte de ora 20, platoul era plin de concurenți și antrenori. Toată suflarea celor trei sate se concentrase în vârful dealului. Puteai să deduci ușor ai cui sunt concurenții și susținătorii. Un taraf venit ad hoc ataca la țambal o bătută îndrăcită. Fix la ora 10 gornistul satelor reunite sună adunarea și lansă în eter celebrul semnal prin care se cerea liniște. Vorbi apoi Cristinel, declarând concursul deschis în engleză, germană și franceză. Asistența izbucni în urale. Mai multe televiziuni locale și centrale se îngrămădeau pentru a nu pierde nimic din acest eveniment unic.
Dragii mei concitadini! Nu credeam că un băiat al nimănui va ajunge să vorbească unei comunități cu oameni mult mai învățați decât mine. Vă mulțumesc pentru generozitate. Noi cei foarte tineri putem face multe pentru comunitate. Sunt fericit că așezarea noastră iese astăzi din starea de lâncezeală. Satele noastre trăiesc de o vreme între mit și realitate. Ne-am obișnuit cu miracole. Uneori nici nu mai știm dacă visăm sau facem parte dintr-un univers ciudat. De unde vin Rafalele? Câinii roșii cine ni i-a adus? Bisericile noastre ne mai apără de cel viclean?
Concursul de astăzi e un argument că încă nu am fost cotropiți de inteligența artificială. Eu cred că totul e trimis de la Dumnezeu ca să ne încerce puterea credinței. Să dăm drumul întrecerii pentru a ne convinge că suntem vii și suntem pregătiți pentru noile provocări. Sună gornist!