Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Rafala (24)
- Rafalele au înțeles că nu e glumă și au început să plece spre adăpost. Bucuros, trompetistul a anunțat plecarea dușmanului. Oamenii Primăriei din Delureni dau mărțișoare. Dacă treci pârâul , tradiția se schimbă. Fetele oferă șnururi alb-roșii flăcăilor cu speranța că unul din ei va dori să se însoare.
- La câmp, gospodarii se pregătesc de arat și semănat. Centrul satului se trezise la viață. Domnișoarele dansau în cerc. Cei mici jucau șotronul. Bătrânii satului priveau la cei tineri cu gândul la vremurile trecute. Câinii se jucau printre copii dornici de hârjoană.
- Era ora prânzului când gornistul satului începu să sune goarna în cheia de mare pericol. Cei de față nici nu se clintiră. Atunci se enervă și țipă din răsputeri
- Repede fugiți acasă! Vaca Neagră adună fete și copii pentru Istanbul. Se reîmprospătează Haremul. Nu are cine să vă apere ai noștri sunt la muncă peste apă. Cineva i-a informat pe necredincioși.
- Năvălitorii șapte la număr îi smulse goarna și o aruncă în apele învolburate ale Râmnișoarei. Sofronel se aruncă în râu după trompetă. Cu ea se sunase atacul de la Smârdan de bunicul lui Sofronel. Turcii din comandou nu puteau înțelege această legătură dintre om și goarnă.
- Din grupul de fete și copii doar cinci căzură în mâinile răpitorilor.
- Cristinel schimbă indicatorul de circulație, dirijând Vaca Neagră spre unde era apa de doi metri. La intrarea în râu puse niște lațuri. Turcii săriră în apă, dar fură prinși de picioare. Cristinel , cu ajutorul Câinilor Roșii i-a țintuit locului.
- Satul s-a trezit la viață. Rafalele și cei zece copii- hibrid nu s-au întors. Vulgul e convins de vrăjitori că vin vremuri tulburi. Vom trăi și vom vedea. Gura lumii slobodă.
- Bucuros că și-a recuperat goarna aruncată de trimișii Sultanului în apele furioase ale Orovelului, trompetistul Delurenilor lansă în eter cunoscutul semnal al fanfarei „Liniște.
- Mașina neagră frână brusc chiar lângă hora fetelor în flore. Răpitorii alese cinci frumoase și demară spre ieșirea din sat. Frumoasele crezură că e un joc și continuau să fredoneze „Alunelul. Cristinel văzu totul și intui că e vorba de o răpire. Acceleră scuterul spre Gura Văii și orientă indicatorul de circulație spre malul cel mai abrupt. Urmând noul traseu duba se împotmoli. Servanții coborâră și ei și începură să împingă. Cizmele se afundară în mâl. Cristinel se grăbi să-i imobilizeze pe răpitori. Aceștia acceptară să fie legați, convinși că e vorba de salvare. Ajutate de Cristinel, frumoasele coborâră pe o punte improvizată de ingeniosul salvator.
- Fetele eliberate au invitat picii la o prăjitură cu dovleac.
- Delurenii se întorceau de pe câmp fără să bănuiască ce se întâmplase în lipsa lor.
- Totul le va fi povestit la cină de cei dragi.
- Plugarii fură informați cu știrile zilei. Erau tare mândri de isprava arcașilor lui Cristinel. Mulțumi cum se cuvine pentru cina sărăcăcioasă și se retraseră în odăile de culcare. Somnul le fu scurt.
- -Ce se aude, Catinco?
- – S-a auzit un huruit de tablă pe tablă.
- Vecinul de peste drum striga de zor:
- Alecule, ți-a căzut hoarna.
- – A ta a luat foc. Anunță gornistul.
- Trezit din somn, jumătate din sat era pe acoperișuri. Răufăcătorii dispăruseră. Somnul fugise.
- Cu ochii cârpiți de nesomn, delurenii plecară la treburile câmpului, lăsând în grija femeilor remedierea stricăciunilor de peste noapte. Rafalele s-au răzbunat.
- VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania