Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Raimond-Florin Petrescu. Aşa suntem noi

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Raimond-Florin Petrescu. Aşa suntem noi

Primit pentru publicare: 26 Sept. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 01 Oct. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

Botoşenenii-botoşeneni sunt informaţi, dar scriem ce scriem pentru lumea toată care ar vrea să ştie cuprinsul cărţii şi despre autorul care, să ne reamintim, la 14 iulie a.c., la Muzeul de Etnografie din  Botoşani a lansat două dintre volumele sale – „Reticularia” şi „Aşa suntem noi” cu subtitlul „- a doua carte a Neamului”, ultima apărută la Editura DacoRomânia, 2017, 138 pagini, ediţie îngrijită şi prefaţată de Geo Stroe, Fundaţia Academia DacoRomânia, Cuvânt înainte al autorului.

Raimond –Florin Petrescu, născut la Bârlad în 1964 este absolvent al Politehnicii, Iaşi, specialitatea „Generatoare şi turbine cu aburi şi gaze…”, astăzi, scrie el, doctor în dacoromânistică al Academiei DacoRomâne, Doctor Honoris Causa al Academiei DacoRomâne, îl recomandă prefaţatorul, „un doctor de suflete în sufletul neamului nostru” care, după ce a scris prima carte în care a descris personalitatea noastră  ca entitate colectivă de-a lungul secolelor, în măsură să arunce o lumină asupra a ceea ce suntem, influienţat de cercetările Societăţii „Naţional Geographic” a abordat subiectul şi ne-a redat „a doua carte a Neamului”… Carte în care autorul încearcă să lămurească întrebarea pe care mereu ne-o punem: „Cum suntem, noi, românii, ca popor, cu bune şi relele” noastre ?
Cartea am citit-o şi noi. Întrebarea ca şi răspunsurile la ea sunt vechi, dar şi de mare actualitate, proprii mai tuturor popoarelor lumii. Cum e românul, daco-românul ? Călătoria autorului este edificatore, nu avem spaţiu pentru a-i puncta şi enumera marile virtuţi ale celor ce suntem născuţi şi formaţi pe plaiurile dacice: foarte muncitori, îndelung răbdători şi iertători, oameni deschişi şi sinceri în toate, îngăduitori, drepţi ca bradul cel falnic, bonomi dar şi flegmatici când trebuie, buni povestitori, maeştri  ai improvizaţiei, dar şi iscusiţi tălmaci a ceea ce văd, aud şi simt, poeţi în multe, ca şi admiratul şi respectatul Mihai Eminescu, bun şi recunoscutul român N. Densuşianu care a lucrat responsabil şi ne-a lăsat „Dacia preistorică”…
Relele românului? Destule şi ele, epoca fanoriotă şi cea comunistă ne-au fost stimulatoare, ca şi geneza. Băutura, în primul rând, „bat-o vina!”, zice Raimond-Florin Petrescu, care-i destul de convingător, p.47: „…Românul de rând bea. Bea mult şi amestecat, şi din păcate numai porcării.
E incredibil cât de mult pot duce în spinare viciile unii dintre concetăţenii noştri! Am văzut cu ochii mei bărbaţi în toată firea dar şi bărbaţi imberbi, cărora de abia le mijiseră tuleiele, gâlgâind trăscăul mai ceva ca apa de izvor. Nu contează ce se bea, dar mai ales vinaţuri şi tărie, căci, e momentul s-o spunem, românul nu e un extraordinar de devotat al berii (deşi şi dintr-ăştia se găsesc destui…). Se bea cu orice ocazie, se bea   şi fără ocazie. Se bea cu măsură dar mai ales cu uitarea măsurii. Se bea tot ce e de „casă”: samagon, vodcă de cartofi, pufoaică, rachiu de mere, spirt denaturat (alcool etilic industrial) îndoit cu apă, spirt trecut prin miez de pâine, precum şi orice altă părcărie mai poate inventa amatorul de deliruri bahice ca să-şi stăvilescă neostoita sete de uitare şi dezmăţ.
Norocoşii cu grădini şi curţi beau ceea ce produc: vin de casă (de obicei curat), ţuică, rachiu, vinars, pălincă. Iar cine are vreun hectar de vie se poate considera demn urmaş al dacilor contemporani cu Burebista, care erau băutori de vin cu butoiul (pocalele fiind prea mici pentru largul lor gâtlej…).
Deci românul bea.
Nici aşa n-ar fi mare nenorocire, sunt popoare de consumatori de tării şi vinaţuri faţă de care românii sunt mici copii… dacă românii nu şi-ar pierde atât de uşor minţile în înşelătorii aburi ai băuturii. „Îşi bea minţile”  e o expresie de caracterizare la modul cel mai propriu cu putinţă, ceea ce face din român un tip susceptibil la toate relele pământului când e beat. Deci, concluzia ar fi că alături de stres, neştiinţă, incultură şi lipsă de perspectivă, consumul de alcool este un factor principal în alienarea naţională, otravă pe care românul de rând o înghite cu atâta voioşie.
Românul bea. Mare păcat”.
Mark Forsyth. „Scurtă istorie a beţiei. Cum, de ce, unde şi când s-au îmbătat oamenii din Epoca de Piatră până în prezent”, traducere de Cristian Fulaş, Editura Polirom, 264 pagini, este cartea pe care la Selecţia, revista Formula As, nr. 1332, septembrie 2018, o recomandă entuziastă Adriana Bittel.
„Bărbaţii din România, cei mai mari consumatori de alcool din lume?”, „bărbaţii  din România beau cel mai mult (8,2 unităţi de alcool)” arată un studiu efectuat de Global Burden  of Diseases, un proiect al Universităţii Washington, Seattle,scrie The Guardian, date reluate şi publicate de Ziarul de Iaşi, 27 august 2018, care precizează:  „unul din trei locuitori ai Pământului – 2,4 miliarde de oameni – consumă alcool”, alcoolul a provocat moartea a 2,8 milioane de oameni în 2016 a scris revista The Lancet, o unitate de alcool însemnând –  12 g. alcool pur – adică o sticlă bere de 330 ml ori un pahar de vin cu 125 ml., o cinzeacă de spirtoase care este echivalentul a 40 ml.
Mai în concret, la 7 august 2018, Ziarul de Iaşi a informat că părintele  Constantin Teleman, 44 de ani, de loc din Costuleni-Iaşi, vieţuitor la Muntele Athos, Mânăstirea Vatopedu, îmbrăcat în haine monahale, a intrat în bar, a consumat cât a putut după care s-a urcat la volan, luat la întrebări de poliţiştii pe fază, a refuzat prevalarea de probe biologice  şi le-a spus că maşina a fost condusă de Dumnezeu, declaraţie neacceptată, iar pentru faptă instanţa nu numai că l-a condamnat, dar pe moment nu i-a mai permis să iasă din ţară,să ajungă la Vatopedu…
Încă odată spus, românul bea…
Despre „Efectele alcolului intelectual” vedeţi Petre Isachi în „Tecuciul literar –artistic” nr. 46, serie nouă, 2017.

                                                 Ion N. Oprea, 22 septembrie 2018



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5