Rapsodie. Lui Enescu

Motto: “Ţinteşte spre lună. Chiar dacă nu vei reuşi, măcar vei fi printre stele.(Les Brown)”
Parodie-pamflet, creaţie dedicată personalităţii marelui muzician George Enescu.

… Portativul tristei toamne. Note, frunzele căzute.
Se aştern covoare groase. Peste iarbă şi alei.
Lacrimi cad. Şiroaie. Valuri. Rămân goi bătrânii tei.
Vine iarna! E aproape. La doar câteva… minute!

…Neclintit. Tăcutul martor. An de an. Întinereşte.
Vechiul parc. Grădina Vârnav. Cu statui şi foişor.
Oază. Pomi. Fântâni. Verdeaţă.” Ochi” de genii. Ce nu mor.
Liniştea? Arar e spartă. Un simbol. Ce ne vorbeşte.

Punctual. La ora fixă. Cu un secol dus în spate.
Grav ecou. Inconfundabil. Orologiul din muzeu.
Rapsodia lui Enescu. Glasul lirei lui Orfeu.
E superbă melodia! Cu acorduri legănate.

Ceas vestigiu. Are suta. O… clepsidră. Mai sunt două.
Primăria şi liceul… Trei în urbe. «Plăci turnante».
Soli de veghe. Sau de taină. Întâlnirilor galante.
… Salbe. Triluri. Te încântă. Fine picături de rouă.

Locuri pline de tradiţii. Muzică. Poveşti. Legende.
Vremuri tulburi. Boli. Şi lipsuri. Zonă gri. A nimănui.
Mic vlăstar. Din opt. Doar unul. Rămas singur. La ai lui.
Un talent. Fără tipare. Argint viu. Printre «calende».

Apariţie-enigmă. Scânteieri incandescente.
Undeva, în nordul ţării. Meteoric. Enigmatic.
As(tru) magic. De proporţii. O cometă. Un galactic.
La pian şi la vioară. „Fenomen“ între talente.

Primii dascăli. Cu «amprente». Umbre ce îl urmăresc.
… Nicolae. Lăutarul. Anonim. La primii paşi.
… Caudella. Componistul. Un profesor de la Iaşi.
Generoşi. Cu suflet mare. Mari artişti. Îl îndrăgesc.

… O prinţesă. Spirit nobil. Nume: Martha. Regretată.
… Carmen Sylva,’Lisabeta. Prima Doamnă. O regină.
… Un micuţ ”copil minune”. Virtuoz. Liră divină.
… Filarmonica Vienei… Un Paris de altădată.

“Viaţa românească”. Prima. Incredibila “Poemă”.
Rapsodii. De mare clasă. Simfonii. De neuitat.
Şi vioara. Şi pianul. Greu calibru. Elevat.
… O “cometă”. Erudită. Traiectorie boemă.

… Recitaluri şi concerte. Cu mesaj profund uman.
Relaxante şi plăcute. Puf de…ursuleţ de pluş!
…Turnul Pisei. Metaforic. Înclinat peste arcuş.
Pedagog… de şcoală nouă! Mare vrăjitor-şaman.

Rafinat, distins, sensibil. Un torent răscolitor.
Charismatică figură. În “Allegro” sau “Andante”.
Prelucrări. Sonate. Lieduri. Şi suite galopante,
Armonii şi orchestraţii. Cu accente din folclor.

…”Zestrea”? Zero, fără “mediu”! (Reverie… magistrală!)
… Îi văd chipul la pupitru. Pe sub frescele sonore.
…“Orator”. În amfiteatre.“Collosseumuri-agore”.
… Stilul clasic. Stilul etno. Îmbinate cu migală.

Cu memorie de aur. Nu privea pe partituri.
Interpret inegalabil. Şi subtile «artificii».
… Plâng diez-bemol-becarii. «Greierii» şi «licuricii»
… Cheia sol. Octave. Game. “Accesorii”.“Garnituri”.

…Opera. Ce avuţie! Repertorii uimitoare.
O comoară. Un tezaur. Precum cel trimis în Est.
…Inspirat nativ. Celebru. Dirijorul-Everest.
Intelect celebritate. «Piramidă». O valoare.

Beethoven şi Richard Strauss… Creatori de edificii.
Ceaikovski. Hellmesberger…liderul “conservator”.
Mozart. Wagner. Paganini… renumitele “capricii”.
J. S. Bach. Şi Brahms. Şi alţii. Un (r)egal al tuturor.

Ca un far aprins ce scaldă peste noapte mapamondul.
Cunoscut în lumea largă. Un reper. O somitate.
Case, sate, instituţii îl duc prin posteritate.
…«Oedip» înconjoară Terra. Calm, tăcut, îşi face… rondul!
……………………………………………
«Te întâmpină pe pragul podului de pe Siret,
Iorga, un gigant istoric, un «luceafăr», Eminescu,
Pictorul Luchian şi încă…”marele rapsod” Enescu!
Un careu de aşi celebri… «monştri sacri», un qvartet!»

…Reportaj din nordul ţării… Am redat un scurt fragment,
Dintr-un tur-incursiune prin ţinuturi…de poveste,
Vorbe cu multiple sensuri. Merge-voi pe cel…ce este,
Pentru scurta antiteză cu imagini din prezent.

… Da, mereu aud aceasta: S-a trecut! E perimat!
Ateneul? Rânduri goale. Săli pustii. Le bate vântul!
… Neo-ritmuri. Trepidante. Se cutremură pământul!
Azi apar. Iar, într-o lună, s-au pierdut, s-au demodat!

După cum natura verde stă sub semnul clorofilei,
Cam la fel, noi stăm în umbra amintitului “portret”.
… Trece timpul. Se duc anii. Precum apa pe Siret.
Către Dunăre. La vale. (De-ar lua şi… “moda zilei”!)
………………………………………………………………….
…Dacă tot vorbim de arte, mă întorc la ce mă doare.
Nu privesc în zări albastre. Mă opresc la noi acasă.
Viaţa literară! Cartea! De ani buni. Cenuşăreasă.
…”Grindini”.“Secetă”.“Furtună”… Şi vrem «spice» pe «ogoare?»

Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, decembrie 2011