Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Răsfoind în arhive. (II) Comuna Cârja şi alte familii din Cârja, Vaslui

Răsfoind în arhive

                Comuna   Cârja şi alte familii din Cârja, Vaslui

II

Paul Leu, este unul  dintre aceştia. Principalul său bibliograf, Octavian Nestor, în  „Paul Leu, un condei pe două continente, Micromonografie”, editura Euroland, Suceava, 2002, îl consideră ca fiind istoric, istoric şi critic literar, etnolog, muzicolog şi esteist socio-politic, lucrările lui aflându-se în marele biblioteci din ţară şi străinătate: SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Franţa, Italia, Suedia…

Născut în 1927 la Cârja de sus, după absolvirea şcolii primare din satul natal, în 1939 a fost admis la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, a continuat studiile medii la Liceul „B. P. Haşdeu” din Chişinău, le-a terminat la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, iar între 1950-1954 a frecventat şi a absolvit ca şef de promoţie Facultatea de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Din septembrie 1954 şi până în iunie 1996, Paul Leu  a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română la şcolile elementare din Cârja de sus, Vaslui, Arbore-Centru, Suceava, la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” Câmpulung-Moldovenesc, la Facultatea de Filologie a Universităţii „Ştefan cel Mare” din municipiul Suceava, la liceul ”Ştefan cel Mare”, Liceul Industrial nr.4 „Petru Rareş”, Liceul economic din Suceava.

După moartea soţiei sale Cornelia la 21 ianuarie 1997, a plecat la fiica sa Cecilia, la Miami-Florida. În iunie 2000, împreună cu familia, se mută la Seattle, pe coasta Pacificului, în statul Washington.

În 2002 se recăsătoreşte cu o americancă şi se stabileşte în Kenmore, acelaşi stat, Washington, satelit al Seattle.

În 2003 obţine statutul  de rezident permanent în USA, iar în ianuarie 2009 primeşte Certificatul de naturalizare, acordându-i-se calitatea de cetăţean al Statelor Unite al Americii.

Obţiunea lui în viaţă a fost şi a rămas Cartea şi Şcoala.

La cei aproape 90 de ani ai săi, Paul Leu este  autor a peste 40 de cărţi – 5 apărute la Miami-Florida, una la Seattle – dintre cele mai de interes uman, istorie şi literatură documentară, a circa 1000 de studii, eseuri şi articole documentare, scenarii, filme T.V., recenzii, interviuri- presă, radio şi televiziune, publicate în mass-media australiană, canadiană, în SUA, Republica Moldova, dar şi în peste 70 de publicaţii din România, alte ţări ale Europei, Australia, America de nord.

Contribuţia sa ştiinţifică şi literar-documentară a fost şi este pozitiv receptată, selecţionată şi păstrată nu numai în bibliografia de referinţă din România şi Germania în special, dar şi în 12 Dicţionare redactate în limba engleză, ceea ce punctează interesul pentru persoana, ştiinţa, munca şi autoritatea autorului.

The Library of Congress, cea mai apreciată Bibliotecă a lumii este posesoarea a 21 din cărţile sale, considerându-se onorată.

Cunoscut şi bine apreciat în ţară şi peste hotare, cercetătorul provenit din meleagurile vasluiene, este purtătorul prestigiosului titlu de „Om al anului 2001” conferit de Institutul American Biografic (Carolina de Nord), este inclus în The Contemporary Who’s Who, 2004 (SUA), fiind solicitat de Institutul Internaţional de Biografii Cambrige să participe la alcătuirea celei de-a XIII-a ediţii, 2003-2004,  a The International Register of Profiles, alături de nume ale altor 250 personalităţi ale lumii.

Referindu-se la activitatea sa gazetărească redactorul publicaţiei „Pagini Româneşti” din Montreal, Canada, spune că „este receptată cu interes şi cu bucurie că există persoane care nu obosesc să spună adevărul, să tragă semnale de alarmă”,  când este cazul, iar Veronica Anghelescu, redactor-şef a publicaţiei bucureştene nr. 14 Plus Minus, Contemporany Music Journal consideră articolele lui ca fiind „un act de mare actualitate, un act de mare cultură: nu-mi mai trimiteţi materiale?, eu le citesc cu sufletul la gură!”

Fiu al lui Costache Leu (1891-1939), văr primar cu episcopul de Roman şi Huşi Grigore Leu – martirizat de comunişti – tată a preotului militar şi arhiereu (1940-45) a lui Victor Vasile Leu, ajuns după război Episcop Ortodox Român al Europei Apusene şi a Orientului Apropiat, confesor şef în Armata Atlanticului, toţi sunt porniţi din părţile Covurluiului,  Fălciului, a Tutovei:  Cârja-Murgeni-Tutova-Vaslui.

În Monografia Liceului militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc – unde a fost profesor  cu soţia sa în anii 1954-60 – este astfel prezentat de autorul lucrării Mihai Bejinaru, director de studii a şcolii: “Fire liniştită în viaţa de toate zilele şi activitatea didactică. Un om prevăzător şi meticulos în calcule de tot felul, model ca stăpânire de sine şi bun simţ”(ed. 1994, p. 259-260).

„Limba română o predau soţii Leu (Paul şi Cornelia). Oameni posaci, nesociabili, mereu încruntaţi, rar îi vedeai zâmbind. Aş putea număra pe degete de câte ori i-am văzut râzând”, îi descrie profesorul Constantin  Manoliu, coleg de altă catedră cu evocatul,  în cartea „Iubiri pasagere”, ed. PIM, Iaşi, 2011, p. 403.

Fireşte, nu aveau pentru ce zâmbi. Erau posaci şi nesociabili aparent pentru că aveau experienţa tragică şi proaspătă a vieţii lor şi a familiei din care proveneau şi de care rămâneau intim ataşaţi. Episcopul Grigore Leu, otrăvit de supuşii guvernului Petru Groza, era nu de mult pus sub lespedea de piatră din incinta Episcopiei Huşilor, dormindu-şi somnul de veci, pentru că nu acceptase pactul cu…diavolul. Toţi  chemaţi şi   rememoraţi de Paul Leu  în cărţi cu titlurile: „Martiri ai Bisericii Neamului”, „Grigore Leu, arhiereu al Moldovei şi Bucovinei”, „Voluntar în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord”, „Răpit de KGB şi condamnat la moarte, viitorul arhiepiscop al emigraţiei române”, „Invazia sovietică şi urmările ei”, „70 de ani de la declanşarea războiului de eliberare”, „Cum a dezertat locotenentul Emil Bodnăraş din armata română” etc.

Lucrările sale „Îndrăgostiţii de Carpaţi”, „Berta şi Ciprian între vis şi cotidian”, ineditele rămase de la Simion Florea Marian, Ciprian Porumbescu, Iracle Porumbescu, Iosef Marek,  Ştefan Nosievici, desconspiră şi vehiculează numeroase adevăruri din Istoria contemporană a Bucovinei.

Privitor la activitatea lui de senior în cultură, la locul pe care îl ocupă în istoria muzicii româneşti, prof. univ. George Pascu-Iaşi scrie: „Paul Leon vine să umple un gol de mult resimţit în  muzicologia noastră. Biografia lui Ciprian Porumbescu a fost romanţată şi mitizată, astfel că o exegeză a operei sale muzicale nu găsea  un suport temeinic”. Universitarul ieşean apreciază că Paul Leu restituie biografia, clarificând impreciziunile, dă date noi, pertinente,  cu trimitere la documente, fără să-i dea rigiditatea care, uneori, o dau arhivele. „Cartea realizată  este încălzită de suflul artistic al autorului şi de cultul ce-l are acesta pentru obiectul monografiei Ciprian Porumbescu”.

Pe baze factologice, scriitorul-cercetător dezvăluie relaţiile ştiinţifice ale lui Simion Florea Marian cu Academia Română, Societatea Junimea, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Jan Urban Jarnic,  Gustav Weigand, Angelo de Cubernatis, A. E. Picot,  Hugo Schuchard, Mathias Friedwagner, Henry Carnoy, prinţesa  Ştefania a Austriei, a determinat locul folcloristului în procesul  constituirii etnografiei, etnobotanicii româneşti şi europene, cum sunt ediţiile monografice Simion Florea Marian, ctitorul etnografiei române (I, II), Simion Florea Marian , academician, cele patru volume de basme populare româneşti, apărute la editurile Minerva  şi Euroland şi republicate de Ioan Şerb, în Colecţia Arcadia a Editurii Grai şi Suflet – Cultura Naţională, volumul de Nuvele şi amintiri.

Reamintim, la ediţia a VI-a a Festivalului de Etnografie şi Folclor Simion Florea Marian  care a avut loc la Suceava, între 2-4 octombrie 1998, etnologul Paul Leu, sub genericul : „1988, anul editorial Simion Florea Marian”, a lansat opt cărţi, toate realizate din ineditele autorului etnobotanicii, dintre care 7 apărute în România, una  la Miami-Florida.

Referindu-se la repertoriul bibliografic al lui Paul Leu, la preocupările sale de evidenţiere a personalităţilor bucovinene cum ar fi activitatea lui Simion-Florea Marian, Iracle şi Ciprian Porumbescu, academicianul Constantin Ciopraga aprecia eforturile şi le califica a fi drept fundamentale în creaţia lui: „Repertoriul bibliografic al lui Paul Leu relevă o temeinică activitate în domeniul regionalismului cultural, de unde explorăm exemplare în arealul bucovinean, în special”.

Intr-o altă carte, despre ierarhii-martiri, chiar din familia Leu, profesorul realizează reactualizarea meritele pilduitoare ale unor slujitori ai altarelor afirmând „Cred în valul episcopilor români răpiţi şi asasinaţi de KGB”, Bucureşti, 2005, cartea fiind pentru cititorii ei o însemnată contribuţie istoriografică, ţintind speranţa că istoricii Bisericii Ortodoxe Române o vor avea în atenţie, scria şi profesorul Octav Nestor.

Lucrarea memorialistică „Lumea prin care am trecut” înseamnă încă patru volume de istorie contemporană.

Referindu-se  la metodologie şi reuşite, scriitoarea Angela Furtună socoteşte că „în această epocă a defrişării arhivelor, Paul Leu a adunat cristal după cristal, ca într-un mineral perfect, prezentând în volumul „Răpit de KGB şi condamnat la moarte” adevăruri dureroase din istoria noastră”. Este viaţa şi efigia arhiepiscopului exilului românesc  Victor Vasile Leu, realizată prin „aşezarea faţă în faţă de documente  găsite şi extrase  de către acesta din arhivele Comitetului Naţional Român din Washington D.C. şi din arhivele Securităţii române”, spune acelaşi analist Octav Nestor.

De reamintit pentru românii de-acasă şi faptul meritoriu pentru cei din exil că, la Hemilton, în Canada, pe „Câmpul Românesc”, în „Mica Românie”, la peste 10.000 km. de Bucureşti, unde regretatul sculptor român Nicăpetre  a creat „Aleea Scriitorilor Români din Exil”, unde sunt aşezate cu pietate şi respect memorialistic, cultural şi istoric, busturile cunoscuţilor şi merituoşilor Mircea Eliade, Aron Cotruş, Vintilă Horia, Horia Stamatu, George Donev, Vasile Posteucă, dar şi Mihai Eminescu, anual, la invitaţia lui Alexandru Tomescu, redactor al revistei „Alternativa”, se adună în sărbătoare, fiind prezent, în ultimii ani şi Paul Leu de la Cârja-Murgeni-Tutova-Vaslui-România.

Aici , în Campusul Românesc, Asociaţia Culturală Română îşi adună tot ce are mai bun şi se bucură sărbătorind România de-acasă!

Conferinţa „Pagini  de istorie contemporană românească” e o reconstituire, pe bază de documente, a epocii colonelului confesor Vasile Leu, voluntar al frontului antisovietic, duhovnic al Casei Regale Române, trecut în cinul monahal cu numele de Vasile, hirotonisit – mai întâi în ţară, în taină – ca episcop şi apoi în exil, ca şi alte prelegeri ale lui Paul Leu: Marea monografie „Răpit de KGB şi condamnat la moarte”, „Participarea lui Emil Bodnăraş la sovietizarea României”,  „70 de ani de la declararea războiului de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei”, „Despre 130 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu”, toate cuvântări ale lui ţinute la „Campusul Românesc”, publicate apoi în România şi ţările Europei, în Australia şi SUA. Ele constituie „o fantastică documentare, un material interesant, util pentru cei care îi mai interesează complicata şi necunoscuta încă a istoriei exilului românesc”, rememorează în ‚Observatorul” de Toronto, Canada, directorul revistei Dumitru Puiu Popescu.

Se înţelege, la cei 87 de ani ai săi, Paul Leu,  al doilea copil al familiei Elena şi Costache Leu, cu o copilărie zbuciumată  – cum i-a fost şi maturitatea – , trăită pe ambele maluri ale Prutului românesc, rămâne un optimist că,  nu prea târziu,  cele două teritorii vremelnic despărţite vor aparţine aceleaşi patrii căreia el îi serveşte, indiferent de depărtarea la care se află. Recenta încheiată „Logodnă a  Basarabiei” cu Uniunea Europeană – cum a numit-o Radu Popescu în Ziarul de Iaşi, semnată la 27 iunie 2014 -, pe post de mireasă la semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu U.E., la Bruxelles, fiind şi Ucraina şi Georgia, trei foste republici sovietice, se constituie într-o completare şi, sperăm, împlinire a credinţei concetăţeanului nostru Paul Leu în cultură, ştiinţă, politică şi patriotism…

În ce ne priveşte, suntem mândri că vieţuim concomitent cu asemenea om, emblemă a românismului de  astăzi şi mâine.

Să nu-l uităm pe Paul Leu, profesorul, scriitorul, jurnalistul,  care prin nume, fapte , tradiţie şi actualitate rămâne la noi acasă, în România.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5