Autor: Dorina RODU
Primit pentru publicare: 30 Ianuarie 2022
Editor: Dorina RODU
Copyright: © 2022 Dorina Rodu, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

Cărţile sunt purtători ai civilizaţiei. Fără cărţi, istoria este tăcută, literatura toantă, ştiinţa schiloadă, gândurile şi imaginaţia în repaos. (Barbara Tuchman)

Atât cărțile, cât și autorii lor sunt „purtători ai civilizației”, dar, totodată, continuatori și creatori ai nemuririi spiritului istoriei literare, a identității unui neam și nu numai. Un important continuator care își aduce contribuția la istoria literară botoșăneană și națională este și scriitorul Ion Istrate. De sub penița domniei sale au văzut lumina tiparului titluri precum: Factori formativi ai personalităţii umane în condiţiile societăţii contemporane (Bucureşti: Editura Politică, 1989), Comunităţi în mişcare: programe şi intervenţii sociale / coord. I.I. + Diana Aghiorghiesei, Dan Grosu, Olimpius Istrate, Mihail Şandru, Simona Velea (Botoşani: Agata, 2004); Marcăm Stejarii. Gheorghe Burac – 80, seva din rădăcinile gliei strămoşeşti (monografie; Botoşani: Arena Cărţii, 2016), Marcăm Stejarii. Ilie Pascal – 94, un simbol, un # (diez) al valorilor tradiţionale (monografie; Botoşani: Arena Cărţii, 2016), Lacrimi din cărți (publicistică/critică literară; Botoșani: Agata, 2018), Un Almanah despre Oameni și Cărți: (selecție antologică: 2009-2020) (Botoșani: Arena Cărții, 2020) ș.a.

Vorbind despre Ion Istrate, inevitabil ne gândim la pasiunea și dedicația sa, de ani și ani, pentru tot ceea ce înseamnă cultură,  în special literatură. De la o vârstă fragedă atras de literatură, în mod deosebit, de poezie, de-a lungul vremii a fost solicitat de diferiți autori, care au editat cărțile la Editura Agata, pentru a le prefața volumele, fie ele de proză și/ sau de versuri, așadar prinzând viață această antologie intitulată Lacrimi din cărți. Acest volum este condimentat și cu expozeuri, opinii, comentarii / impresii, de fapt, o anumită comportare care reflectă concepția autorului despre viață. Din paginile acestei cărți, lacrimile lui Ion Istrate, nu putea lipsi poetul și monografistul Teodor Epure, „un partener de cursă lungă al înțelepciunii”, eminentul pedagog, fiindu-i profesor de limba și literatura română în anii liceului. Pentru Ion Istrate, profesorul său a rămas o persoană atașată sufletului, un „Moștenitor al spiritului gospodăresc și apărător al valorilor satului românesc, un factor ideal de existență, un modus vivendi întemeiat, […]”, cel mai probabil, fiind unul dintre oamenii care i-au insuflat, încă din adolescență, spiritul de apărător al valorilor tradiționale și de promovare, de perpetuare a lor. Titlul antologiei deconspiră munca de ani de zile în truditul ogor al culturii scrise, timp pe care autorul l-a dedicat fără egoism și fără păreri de rău, neașteptând nimic în schimb, poate doar acea licărire de mulțumire și bucurie din ochii scriitorilor botoșăneni, care i-au solicitat o părere printr-o prefață așternută în cărțile domniilor lor. Acest motiv al lacrimii este destul de întâlnit în literatura română. Lacrimile trădează intensitatea unor emoții și/ sau sentimente, fie ele de bucurie ori tristețe, exteriorizând profunzimea sufletului omenesc. În acest volum, paginile metamorfozate în lacrimi exteriorizează aprecierea autorului față de munca și pasiunea unor scriitori, aprecierea unor talente, a unor atitudini civico-sociale sau culturale, în unele cazuri, lacrimi dezaprobatoare care șfichiuiesc anumite nedreptăți civice și socio-culturale (Șfichiul zilei. Eminescu, judecă-i înainte de a-i trimite în iad!), atât de necesare pentru trezirea din amorțeala letargică de care dau dovadă, pe lângă indiferență, unii oameni sau unele organizații. Lacrimile din cărți ale lui Ion Istrate reprezintă în general o parte din viața domniei sale, între coperțile cărții regăsindu-se articole publicate în Revista Luceafărul dintr-o bună bucată de timp (2014 -2018). O antologie a paginilor-lacrimi eterne prin care autorul își exteriorizează propriile opinii, atitudini, mulțumiri, nemulțumiri cu ajutorul acestei mici trădătoare a sufletului – lacrima. E o carte care deconspiră adevăratul om, Ion Istrate.

Printre multe alte activități și inițiative literare, culturale, nu în ultimul rând, scriitorul Ion Istrate, apără Virtutea sătească. De exemplu, cartea Marcăm Stejarii. Gheorghe Burac – 80, seva din rădăcinile gliei strămoșești este o importantă inițiativă pentru o necesară considerație față de OM-ul Gheorghe Burac și față de, încă mulți, alții ca Domnia sa, nu numai pentru respectul și prețuirea domniilor lor față de glia strămoșească, ci și pentru faptul că au luptat sub forma unui exemplu personal, printr-un mod de viață atașat spiritului țarinei, pentru grija de a păstra valorile tradiționale românești, reprezentate de virtuților sătești.

Această carte este începutul unei serii inițiate de Ion Istrate intitulată ,,Marcăm Stejarii”, în cadrul colecției ,,Virtutea Sătească”, cu scopul de a-i cinsti și răsplăti pe acei  oamenii care l-au învățat să-și iubesc satul natal și țara. Este un îndemn: Întoarce-ți fruntea/ Ca un steag/ Ridicat pentru cinstirea omului. (BARANGA, V. A). Aceasta este o carte de excepție din care avem de învățat multe lucruri, printre care ni se amintește că trebuie să ne respectăm și să ne iubim tradițiile, satul natal și țara. Și este de-ajuns doar să amintim aici, redând, aserțiunile puse la începutul cărții cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii despre care vorbim: „Dedic această carte ilustrului pedagog și luminător al satelor din Valea Bașeului, profesorul Gheorghe Burac, prin venele căruia nu curge decât sânge din seva gliei strămoșești/ sau /Am făurit această carte, în gest de omagiu adus celor care m-au învățat să-mi iubesc satul natal și țara, părinților mei și străbunilor mei, din inima cărora nu a țâșnit, spre viețuire, decât sânge de țărani!” și sigur, nici nu se putea altfel, cu o odă consacrată, din creația populară (Din om în om, pus în mintea-mi prin tatăl meu de la străbunii lui): //Glie, glie, ciocârlie/ Cât de dragi îmi sunteți mie!/ Din voi: dragostea de țară/ Și iubirea pentru mamă!/ Din voi: scutul de oștean/ Și iubirea pentru neam!// (Ion Istrate).