Școala de astăzi nu mai reprezintă o instituție închisă, ci este un sistem deschis către exterior, un subsistem al sistemului social modern, în care totul comunică cu totul. Dezvoltarea individului și a societății se află sub incidența educației. Mi-am propus să reliefez aspecte definitorii ale învățământului românesc din mediul rural, și anume discrepanțele dintre mediul urban şi mediul rural.

Există discrepanțe ale sistemului educațional în ceea ce privește cele două medii de rezidență, mediul urban şi mediul rural. În prezent învățământul din mediul rural este defavorizat în ceea ce privește crearea unor şanse egale, din perspectiva provocărilor viitorului. Şcoala, mediul de educaţie formală a elevilor, dar şi locul de muncă al profesorilor, este considerată ca fiind factorul determinant pentru formarea tinerilor în concordanţă cu cerinţele societăţii. Atunci când vorbim despre ridicarea calităţii în învăţământul din mediul rural, trebuie să acordăm o atenţie deosebită, atât egalizării şanselor la învăţare pentru elevii de la sate, cât şi creării unui mediu favorabil învăţării, ţinându-se cont de mediul social diferit de la un sat la altul.

Îmi desfăşor activitatea într-o şcoală rurală, unde problema nu sunt elevii, ci mediul şcolar mai puțin favorabil învăţării. În mediul rural există elevii dotați din punct de vedere intelectual, există educație de calitate, dar obținută cu o muncă colosală care deseori este și mai grea din cauza unei etichete pusă fără vreun fundament.

Rolul esențial în dezvoltarea elevilor în sistemul de învățământ rural îl are profesorul.

Consider că o parte a reuşitei noastre în activitatea didactică desfășurată în mediul rural se datorează şi modului cum ne apropiem de copii: trebuie să le sădim încrederea în forţele proprii, să-i ajutăm să-şi valorifice propriile capacităţi, demonstrându-le în nenumărate rânduri că sunt capabili să se descurce singuri în multe privinţe.

Am convingerea că datoria noastră, a dascălilor este de a căuta, de a găsi noi modalităţi de a dezvolta învăţământul rural, de a acorda prin tot ceea ce întreprindem, şansa de a se ridica la cerinţele unui învăţământ modern, de a crea noi valenţe educative aşa cum învăţământul european o cere. Eforturile, preocupările noastre permanente se împletesc cu eforturile întregului sistem educaţional românesc pentru a contribui la mai buna realizare a unor finalităţi şi obiective pedagogice specifice şcolii moderne.

În concluzie, în aceste condiții unice, „speciale” le pot spune, se impune cât mai multă atenţie, răbdare nemărginită şi înţelegere din partea noastră, a dascălilor, o deschidere cât mai mare şi un efort neştiut pentru a face faţă şi a depăşi aceste probleme cu care se mai confruntă încă învăţământul rural, astfel ca el să ţină pasul cu întreg sistemul de învăţământ românesc şi să meargă împreună spre un învăţământ modern, demn de epoca nouă în care trăim.