REFERENDUMUL ŞI COMMEDIA DELL`ARTE
Scris de Vasile LEFTER

Prin secolul al XVI-lea, în Italia, se naşte o mişcare teatrală intrată în conştiinţa universală sub numele de Commedia dell’arte. Tema predilectă a acestor reprezentaţii teatrale, spectacole improvizate, era viaţa de toate zilele, cu implicaţiile ei sociale şi politice. Actorii ştiau să improvizeze. Ceea ce se întamplă în scumpa noastră ţărişoară, intrată în Uniunea Europeana mai mult cu sila decât cu voia, nu e o comedie?

În Commedia dell’arte, de regulă apareau zece personaje. Trei erau nelipsite. Acestea se numeau Pulcinella, Brighella si Arlecchino. Pulcinella era trandav, pungaş, mâncau ; Brighella, intrigant, deştept, viclean şi răutacios ; Arlecchino, pierde-vară, naiv si vesel.
Sunt nişte personaje – mască, pe care le revedem zilnic pe ecranele televiziunilor fascinate de înfruntarea dintre cele doua tabere: una la putere, cealalta în aparentă opoziţie cu tentacule prinse în structurile de comandă mai vechi. Distracţia este asigurată de noii actori ai Commediei dell’arte. Ca si odinioară, spectacolele zilnice sunt gratuite, dar se bazează pe donaţiile românilor mari amatori de confruntări comice.

Referendumul pentru suspendarea preşedintelui a potenţat încrâncenarea opozanţilor, susţinători înflăcăraţi ai celor două tabere. Prin tabară, întelegem conform dicţionarului , “o grupare, front politic care lupta pentru o cauză”. Verbul ” a tăbărî” reflectă sugestiv adevărata încleştare dintre Putere si Opoziţie”. A « tăbarî » îseamnă “ a te repezi la cineva, a da navală asupra cuiva, a te năpusti”. La o astfel de producţie teatrală suntem conectaţi din zori şi până noaptea târziu, aşteptând chiar şi reluările.

Nebunia creată de Referendumul fără sfârşit ne mai trimite o dată la Commedia dell’arte. Conflictul era rezolvat prin intervenţia zeilor. Apărea in final Deus ex machina si totul se termina cu bine. La noi, acest rol este interpretat de CCR, care foloseşte suspansul. Dă un verdict, acceptă aplauzele, revine cu o alta soluţie şi începe apoi să se plângă la mai marii Europei că lucrează sub presiune. Când s-a fixat cvorumul pentru Referendum nu ştiau probabil adresa zeilor de la Veneţia.

Trăim zile groaznice de nesiguranţă, de apăsare cotidiană, de lâncezealâ cetăţenească. Morţii au drept de vot ca şi viii! Comedie, comedie ,dar te saturi şi de râs! De prea mult râs se poate şi muri. Suntem oare invadaţi de muşte care provoacă râsul?

Actorii politici par obosiţi, plictisiţi, speriaţi, epuizaţi din punct de vedere al rolurilor principale sau secundare interpretate. Parchetul a devenit bau-bau.
Se sesizează din oficiu şi apără democraţia aflată în mare pericol, care tulbură somnul marilor oameni de stat din familia europeană.

Pentru relaxare, vă propun să optaţi pentru un spectacol clasic shakespearian, care să raspundă stării din societatea românească post-referendum 2012. Alegeţi si comentaţi: ”Cum vă place, ”Visul unei nopţi de vară”sau “Mult zgomot pentru nimic”.
S-a votat nu s-a votat, într-o zi CCR, cu argumente sau fără, pe placul alegătorilor sau al boicotanţilor ca un adevărat Deus ex machina va decide DA sau NU fără drept de apel prin hotărârea pe care o va lua, punând capăt acestei comedii cu gesturi bufe, încheind lungul “prilej de vorbe si de ipoteze” printr-un sec IPSE DIXIT!
Vasile LEFTER