Primit pentru publicare: 16 febr.2015.
Autor: Neculai-Virgil SANDU.
Publicat de Luican MANOLE: 17 febr.2015.

RELIGIA ÎN ŞCOALĂ

          Nu este greu să ne închipuim cât de calificat este un pretins „formator de opinie” când acest ins spune că „introducerea religiei în şcoală este o practică de ev mediu”. Dacă insul respectiv ar fi încercat să-şi cultive cunoştinţele sale din domeniu pe baza unor informaţii corecte, fie şi de pe internet, ar fi putut afla că, în multe state dintre cele mai civilizate şi cu o democraţie consolidată, obiectul religie este obligatoriu în şcoală şi nu opţional, state printre care se numără Franţa, Canada, Anglia etc., unele chiar şi cu 2 ore pe săptămână.

Prin gradul lor de cultură şi dezvoltare, se găsesc aceste state la nivel „de ev mediu”? În viziunea insului, cărţile şi orele elevului la clasă sunt inutile atât timp cât majoritatea elevilor au la îndemână „tastatura unui calculator”. Insul nu ne spune însă dacă elevul, nesupravegheat fiind, are şi discernământul necesar de a selecta doar informaţiile care îi sunt utile. Ilustrul „formator de opinie” nu are în vedere că la baza culturii generale temeinice se află lectura şi studiul cărţii şi nu doar imaginile de pe micul ecran. Lipsa cititului şi accesul nelimitat şi fără discernământ la internet au produs deja generaţii de analfabeţi cu reuşite de 20-30% la examene.

În primplanul preocupărilor numeroşilor tineri şi adolescenţi, chiar şi a micuţilor, tastatura şi tableta le distrug viitorul, fiind seduşi de cele mai degradante şi distructive informaţii şi imagini (îndoctrinările extremiste de tot felul cu jocuri şi imagini care incită la violenţă, prin acte deviante de comportament şi imoralitate, fumat, consum de alcool şi droguri etc., cu întregul lor cortegiu de infracţionalitate juvenilă). De aici, important de reţinut este şi afirmaţia, dintr-un studiu, al unui eminent cercetător american care spune că: „Tot sistemul noilor tehnologii din domeniul comunicaţiilor, implicit internetul, este asemuit cu domeniul energiei nucleare prin aceea că, pe lângă marile binefaceri aduse omenirii, prezintă şi acele laturi extrem de distructive, diabolice pentru viitorul oricărei societăţi”.

            La toate acestea aş adauga că îndepărtându-ne de credinţă şi de limbă riscăm să ne pierdem identitatea de naţiune, a acestui neam zămislit pe acest sfânt pământ strămoşesc.

Să nu uităm că prima buche, prima slovă ni le-am însuşit prin mijlocirea religiei, a credinţei. Limba este actul de naştere al acestui popoer, doar limba ne-a unit.