Repere culturale din județul Bacău – Conacul Ghika din Dofteana și Muzeul de Etnografie și Artă din Palatul Ghika, Comănești
___

Zilele de 12-13 noiembrie, încă toamnă, și de altfel o toamnă foarte frumoasă la Conacul Ghika de la Dofteana și la Muzeul de Etnografie și Artă din Palatul Ghika Comănești, județul Bacău. Anotimpurile se trăiesc altfel printre monumente istorice. Am prins două zile senine, cu mult soare și mai multă culoare decât în Harghita. Am vizitat două obiective deosebite, cu istorii îndelungate, de care se leagă nume importante.

Conacul Ghika din Dofteana, localitatea aflată la 15 km de Comănești, este unul dintre imobilele deținute de familia Ghika, ca și Palatul de la Comănești. Situat în arealul Văii Trotușului, conacul este construit în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea, îndeplinind rolul de castel de vânătoare. “Domeniul era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.

 În 1887 Neculai N. Ghika pune să se ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită, impropriu, hulubărie. La scurt timp după, proprietarul angajează un arhitect italian pentru a-i realiza planurile și începe a aduce materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Castelul este folosit ca reședință de vară/vacanță pentru familia Ghika.

 În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941-1944, în castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul este devastat de armata sovietică similar cu palatele de la Comănești și Dărmănești”, aflăm de pe monumenteuitate.org, pagină a Asociației Arche, din materialul semnat de Irina Leca.

 “Naționalizarea domeniului se realizează în două etape. O dată în 1945, imediat după război, prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului trec în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, devine pe rând sediul unor instituții de stat ca: spital TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. 

 Deși inițial din cele 33 de camere ale clădirii câteva fuseseră sigilate cu bunuri mobile depozitate în ele, cu timpul acestea au dispărut, camerele revenind în uzul curent. Unele dintre bunuri au fost luate și folosite pentru transformarea Palatului Ghica din Comănești în Muzeu Etnografic.

 După 1989, moștenitorii nu au intentat proces de retrocedare, domeniul rămânând până târziu în anii 2000 în proprietatea consiliului local. Din cauza costurilor imense de întreținere, imposibil de suportat de o simplă comună, se decide scoaterea la licitație publică a domeniului. După câteva licitații în care nu s-a găsit niciun cumpărător, iar prețul a trebuit să fie drastic redus, castelul și domeniul au fost vândute”, mai precizează sursa citată.

Experiența de vizitare a fost foarte plăcută, însă m-a îngrijorat un aspect – vizitarea nesupravegheată în interior, unde nu toți vizitatorii au același nivel de respect pentru patrimoniul imobil și mobil, și pot aduce, cu sau fără voie, prejudicii însemnate pieselor de patrimoniu (piese originale de mobilier), fără ca cineva să-i împiedice.

Palatul Ghika din Comănești este o construcție impozantă, ridicată de cunoscutul arhitect francez Albert Galleron (1847-1901), cel care a proiectat și Ateneul Român din București. Palatul funcționează ca muzeu și prezintă două mari expoziții – una de etnografie a zonei și una de arte vizuale, cu lucrări de artă de la Muzeul de Artă Bacău și Muzeul de Artă din București. Printre cei mai cunoscuți artiști pe care în regăsim în expoziție se numără, de pildă, Sabin Bălașa.

Palatul este construit pe două etaje, stilul ţine de eclectismului vremii, la modă în Europa Occidentală la sfârşitul secolului XIX. Mari oameni de litere au trecut pe aici și au lăsat câteva însemnări despre palat. Nicolae Iorga, călătorind înainte de anul 1918 pe Valea Trotuşului, nota: „Comăneşti, moşie a familiei Ghika, […] Castelul, o cladire nouă, în mijlocul unei grădini foarte frumoase, se găseşte în faţa gării smălţuite şi încununate cu turnuri, care se pot admira mai mult decât locui şi întrebuinţa.”

Alexandru Vlahuţă, vizitând Comăneştiul, scria în „România Pitorească”: “Comăneşti, sat mare, frumos, aşezat în munţi, pe tăpşane deschise, uşor înclinate spre apa Trotuşului. Tăcut priveşte de pe podişul din stânga măreţul castel, care-şi întinde în fund, spre codri – parcu-i întunecos, cu drumuri tăinuite, cu bărci pe lacuri, cu punţi peste cascade şi boschete de portocali…”. Textul se regăsește și pe pliantul de prezentare al muzeului.

Ortensia Racoviţă în „Dicţionarul geografic al judeţului Bacău” din 1895 amintea că parcul ce înconjoară palatul avea o întindere mare şi „era una dintre cele mai mari şi frumoase grădini din ţară”.

Castelul şi parcul au fost reşedinta familiei Ghika în Comăneşti, până la venirea la putere a puterii bolşevice, în anul 1946. Palatul a avut pe rând diverse funcții, toate culturale, astfel între 1950-1953 a fost şcoală medie profesională, apoi şcoala profesională (1953-1958), liceu la zi cu seral (1958-1959), şcoală generală (1959-1970), Casa pionierului (1970-1984), iar de la 1 decembrie 1983, este muzeu de etnografie şi artă, așa cum îl regăsim și azi. Palatul va intra, în viitorul apropiat, într-un vast proces de restaurare a interiorului și exteriorului, timp în care vizitarea se va opri temporar.

Text, fotografii – Cosmina Marcela OLTEAN