pe zi ce trece
aştept o nouă înviere mai bună
o planetă cu muzici de oale mărşăluind
între non-ceasuri
aştept ca cineva să-mi răstoarne
mămăliga mai iute
să mi-o taie cu aţa
să o mototolească în mâini zicându-mi:
bucata asta de mămăligă eşti tu,
altceva mai doreşti de la viaţă?
– nu, mulţumesc!
– sigur?
– bine… atunci poate o nouă resurecţie
într-o specie monocelulară
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania