Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    REVOLUȚIUNE

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    REVOLUȚIUNE

    Primit pentru publicare: 22 Dec. 2019
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 22 Dec. 2019
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     


    REVOLUȚIUNE

    Doamne, cât sânge s-a mai scurs pe-acest omăt al zării
    Și cât amar de piepturi au mai zvâcnit durere?
    Colinde ale morții cântat-au lerul zării
    Să vină ziua-n care o moarte li s-or cere.
    Și totu-i numai umbră, nimic n-are speranță
    De-a duce viața noastră spre largul infinit,
    De ce ne tot renaștem din plânset și uzanță
    Când suntem doar o cale spre-apus și spre murit?

    Eroi ai lui Decembrie șezut-au cale morții
    Cu gând de libertate și dreptul de-a fi om,
    Un drept banal ce-i astăzi în tăvălugul sorții
    Dar câștigat prin moarte și clopote de dom.
    Să fie oare moartea un mijloc de speranță
    A celor ce-au să vină urmași pe-acest pământ?
    E necesar să moară români sub cutezanță
    Spre-a fi mai bine altor în vechi așezământ?

    Tu, Undre ce ești rece ca un amar de ceață
    Ne dă napoi vitejii ce-ai luat ca pe o randă,
    Au demonstrat că viața nu-i necesară-n viață
    Când libertatea șade în vârf de tun ofrandă.
    De ce atâta sânge, de ce atâta moarte
    Îi necesar să iște spre-a fi un neam de rost?
    Pământul mai primește în sân oase să poarte
    Și sânge mai înghite sătul de cât a fost?

    Să ștergi, tu Doamne Sfinte, cuvânt de revoluții
    Din orice grai de limbă și-n zestrea de avere,
    Plantează-n mintea noastră stindard de evoluții
    Spre a pricepe-n veciuri că arma moarte cere.
    Topește flinte-n fiare să fie doar unelte
    Ce sapă glii și roduri spre a hrăni popor,
    Și uită-i în neștire pe-acei cu minți nezvelte
    Ce știu aduce moarte privind la alți cum mor.

    Să fie moartea altor prilej de bucurie
    Iar noi, români de astăzi, un neam de amăgiți?
    Murit-au în Decembrie eroi doar ca să fie
    Degeaba a lor luptă, uitați și-apoi huliți?
    Ce moarte-i mai frumoasă pentru-n erou de țară
    Decât aceia care n-o plânge c-a murit?
    Dar ca să mori degeaba cum moare umbra-n sară
    Nu-i moarte mai urâtă să fii doar amăgit.

    De ne-am trezi eroii să-i întrebăm părere
    De ce-au murit degeabă și scopul lor ce-a fost,
    Aflat-am că nu-i altul și-i crâncenă durere
    Să-ți vezi popor cum șade tot sclav și fără de rost.
    Schimbat-au doar stăpânii și el tot sclav sub torță
    Chiar dacă tot muriră mormane de viteji,
    Căci este o degeabă să moară cei cu forță
    De-n urma lor rămas-au doar slabi să fie treji.

    Dormiți eroi în pace, slăvit vă fie somnul
    Căci ați murit ca țara să aibă libertate,
    Azi libertate este, dușman ne este domnul
    Și țara-i o neghină ce șade-n lanuri coapte.
    Cei ce-au rămas pe urmă nu-s sânge din al vostru
    De parcă ar descinde din trupuri de barbari,
    N-au zvâcul libertății iubind pământul nostru
    Dorința le e vie de-a fi români hârbari.

    Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină
    Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost pământ?
    E doară o deviză ce șade-n cartea plină
    Ce-au îngropat-o lașii cu voi în sfânt mormânt.
    Azi noi slujim pe-aceia ce alții tot luptară
    Să-i fugărească-n hăuri, sleiți și-n forțe moi
    Și slugă suntem celor ce țara ne-o furară
    Și-o fură și-au s-o fure atât cât dorm eroi.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. prof. Vasile Găurean spune:

      Scuze redacţiei! (N-aş vrea să abuzez de această facilitate a comunicării.) Sunteţi -dle. Ciprian Antochi- de o remarcabilă prolificitate literară, lucru salutar. Ceea ce la unii e un pârâiaş, la dv. e râu năvalnic (spre a parafraza pe G. Flaubert). Oceanul e alcătuit din picături, iar volumele de poezii bune se adună pagină cu pagină.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5