Viața
Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate
Viața
Primit pentru publicare: 04 Ian. 2019
Autor: George Ciprian BALAN
Publicat: 04 Ian. 2019
© George Ciprian Balan, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Pe-o geană de lumină
Apusul răsărit-a,
Exclusă a sa vină
Își cerne-ușor clipita.
Un dor nespus ce cere
Trăirile trecute
Se lasă în tăcere
Și-n inimă s-ascunde.
S-a mai lăsat o seară…
Cu ea, și-o întrebare,
Mintea-mi-o veghează –
Ce este viața oare?
Cu fiece-asfințire
În vasta slăbiciune
Visăm la nemurire
Și la redempțiune.
Privind atent apusul,
Sortit spre isprăvire,
Și cum al său crepuscul
Așterne amorțire,
Cum de a lui tăcere
Sufletu-mi pătrunde,
Și-n stări de înmuiere
Cătând să mi-l cufunde,
Știind de-a sa rutină –
Eterna-i repetare –
Că mâine-o să revină
Chiar fără pregetare.
Aceasta disciplină,
A soarelui în lume,
Las*-o-n gând să vină
Și să observ anume,
Ciclicitatea-i artă
Cu zel și măiestrie
Cum că în a sa viață
Ce-a fost o să revie.
Deci viața se transpune
Precum al nostru soare,
Pe-o parte ea apune
Și în alta să răsare.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Cred ca din motive tehnice s-a produs o eroare la publicarea acestei poezii intrucat este gresita.
Daca imi este permis redau poezia mai jos asa cum am scris-o la inceput.
Viața
Pe-o geană de lumină
Apusul răsărit-a,
Iar fără de vreo vină
Își cerne-ușor clipita.
Un dor nespus ce cere
Momentele trecute
Se lasă în tăcere
Și-n inimă s-ascunde.
S-a mai lăsat o seară…
Cu ea, și-o întrebare,
Ce tot prin minte-mi zboară –
Ce este viața oare?
Cu fiece-asfințire
În vasta slăbiciune
Visăm la nemurire
Și la redempțiune.
Privind atent apusul,
Sortit spre isprăvire,
Și cum al său crepuscul
Așterne amorțire,
Cum de a lui tăcere
În suflet îmi pătrunde,
Și-n stări de înmuiere
Cătând să mi-l cufunde,
Știind de-a sa rutină –
Eterna-i repetare –
Că mâine-o să revină
Chiar fără pregetare,
Aceasta disciplină,
A soarelui în lume,
Îmi lasă-n gând să-mi vină
Și să observ că-anume,
Ciclicitatea-arată
Cu zel și măiestrie
Cum că în a sa artă
Ce-a fost o să revie.
Deci viața se transpune
Precum al nostru soare:
Precum pe-o parte-apune
Pe cealaltă răsare.
Imi cer scuze ca a trebuit sa rescriu poezia in comentarii. Va multumesc!