Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Viața 

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion Istrate

    Viața 

    Primit pentru publicare: 04 Ian. 2019
    Autor: George Ciprian BALAN
    Publicat: 04 Ian. 2019
    © George Ciprian Balan, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE

            

    Pe-o geană de lumină
    Apusul răsărit-a,
    Exclusă a sa vină
    Își cerne-ușor clipita.

    Un dor nespus ce cere
    Trăirile trecute
    Se lasă în tăcere
    Și-n inimă s-ascunde.

    S-a mai lăsat o seară…
    Cu ea, și-o întrebare,
    Mintea-mi-o veghează –
    Ce este viața oare?

    Cu fiece-asfințire
    În vasta slăbiciune
    Visăm la nemurire
    Și la redempțiune.

    Privind atent apusul,
    Sortit spre isprăvire,
    Și cum al său crepuscul
    Așterne amorțire,

    Cum de a lui tăcere
    Sufletu-mi pătrunde,
    Și-n stări de înmuiere
    Cătând să mi-l cufunde,

    Știind de-a sa rutină –
    Eterna-i repetare –
    Că mâine-o să revină
    Chiar fără pregetare.

    Aceasta disciplină,
    A soarelui în lume,
    Las*-o-n gând să vină
    Și să observ anume,

    Ciclicitatea-i artă
    Cu zel și măiestrie
    Cum că în a sa viață
    Ce-a fost o să revie.

    Deci viața se transpune
    Precum al nostru soare,
    Pe-o parte ea apune
    Și în alta să răsare.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Cred ca din motive tehnice s-a produs o eroare la publicarea acestei poezii intrucat este gresita.
      Daca imi este permis redau poezia mai jos asa cum am scris-o la inceput.

      Viața

      Pe-o geană de lumină
      Apusul răsărit-a,
      Iar fără de vreo vină
      Își cerne-ușor clipita.

      Un dor nespus ce cere
      Momentele trecute
      Se lasă în tăcere
      Și-n inimă s-ascunde.

      S-a mai lăsat o seară…
      Cu ea, și-o întrebare,
      Ce tot prin minte-mi zboară –
      Ce este viața oare?

      Cu fiece-asfințire
      În vasta slăbiciune
      Visăm la nemurire
      Și la redempțiune.

      Privind atent apusul,
      Sortit spre isprăvire,
      Și cum al său crepuscul
      Așterne amorțire,

      Cum de a lui tăcere
      În suflet îmi pătrunde,
      Și-n stări de înmuiere
      Cătând să mi-l cufunde,

      Știind de-a sa rutină –
      Eterna-i repetare –
      Că mâine-o să revină
      Chiar fără pregetare,

      Aceasta disciplină,
      A soarelui în lume,
      Îmi lasă-n gând să-mi vină
      Și să observ că-anume,

      Ciclicitatea-arată
      Cu zel și măiestrie
      Cum că în a sa artă
      Ce-a fost o să revie.

      Deci viața se transpune
      Precum al nostru soare:
      Precum pe-o parte-apune
      Pe cealaltă răsare.

      Imi cer scuze ca a trebuit sa rescriu poezia in comentarii. Va multumesc!

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5