Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Viața 

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate

Viața 

Primit pentru publicare: 04 Ian. 2019
Autor: George Ciprian BALAN
Publicat: 04 Ian. 2019
© George Ciprian Balan, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

        

Pe-o geană de lumină
Apusul răsărit-a,
Exclusă a sa vină
Își cerne-ușor clipita.

Un dor nespus ce cere
Trăirile trecute
Se lasă în tăcere
Și-n inimă s-ascunde.

S-a mai lăsat o seară…
Cu ea, și-o întrebare,
Mintea-mi-o veghează –
Ce este viața oare?

Cu fiece-asfințire
În vasta slăbiciune
Visăm la nemurire
Și la redempțiune.

Privind atent apusul,
Sortit spre isprăvire,
Și cum al său crepuscul
Așterne amorțire,

Cum de a lui tăcere
Sufletu-mi pătrunde,
Și-n stări de înmuiere
Cătând să mi-l cufunde,

Știind de-a sa rutină –
Eterna-i repetare –
Că mâine-o să revină
Chiar fără pregetare.

Aceasta disciplină,
A soarelui în lume,
Las*-o-n gând să vină
Și să observ anume,

Ciclicitatea-i artă
Cu zel și măiestrie
Cum că în a sa viață
Ce-a fost o să revie.

Deci viața se transpune
Precum al nostru soare,
Pe-o parte ea apune
Și în alta să răsare.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.622 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Cred ca din motive tehnice s-a produs o eroare la publicarea acestei poezii intrucat este gresita.
    Daca imi este permis redau poezia mai jos asa cum am scris-o la inceput.

    Viața

    Pe-o geană de lumină
    Apusul răsărit-a,
    Iar fără de vreo vină
    Își cerne-ușor clipita.

    Un dor nespus ce cere
    Momentele trecute
    Se lasă în tăcere
    Și-n inimă s-ascunde.

    S-a mai lăsat o seară…
    Cu ea, și-o întrebare,
    Ce tot prin minte-mi zboară –
    Ce este viața oare?

    Cu fiece-asfințire
    În vasta slăbiciune
    Visăm la nemurire
    Și la redempțiune.

    Privind atent apusul,
    Sortit spre isprăvire,
    Și cum al său crepuscul
    Așterne amorțire,

    Cum de a lui tăcere
    În suflet îmi pătrunde,
    Și-n stări de înmuiere
    Cătând să mi-l cufunde,

    Știind de-a sa rutină –
    Eterna-i repetare –
    Că mâine-o să revină
    Chiar fără pregetare,

    Aceasta disciplină,
    A soarelui în lume,
    Îmi lasă-n gând să-mi vină
    Și să observ că-anume,

    Ciclicitatea-arată
    Cu zel și măiestrie
    Cum că în a sa artă
    Ce-a fost o să revie.

    Deci viața se transpune
    Precum al nostru soare:
    Precum pe-o parte-apune
    Pe cealaltă răsare.

    Imi cer scuze ca a trebuit sa rescriu poezia in comentarii. Va multumesc!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5