Copilăria, locul în care poveștile „supraviețuiesc” senin alături de adevărul existențial reprezintă perioada cea mai frumoasă a vieții unei persoane. Mai poate fi definită ca o varietate de trăiri sublime, împletite cu râsete de copii și mult entuziasm. Inocența copilăriei ne invită direct să iubim sincer, să zâmbim inocent și să zburăm către cele mai înalte și albastre orizonturi, căci zborul înseamnă libertate. Și astfel, zburăm nestingheriți printre poveștile îmbietoare și corul minunat de stele. Zburăm pe aripile visurilor fermecate  ale căror margini nu există. Dar nu o facem singuri, ci ajutați și încurajați ușor de brațele calde ale celor dragi.  Avem nevoie de purtare de grijă pentru a crește și a deveni oameni adevărați, împlinind acel deziderat filosofic și anume: „devenirea întru-ființă”.

    Copiii sunt precum o carte de povești în a căror pagini descoperi subtil amprentele oamenilor ce au deschis-o. Așadar, trebuie să avem grijă ce scriem în înimile fragede și blânde ale celor mici. Să alegem ce lăsăm pe paginile goale ale sufletelor lor, căci va veni o zi când vom vedea în fața noastră omul ce l-am creat cândva.  Prin urmare, avem de nevoie de copii, de inocența lor și de puritatea ce îi învelește voalat. Avem nevoie de ei așa cum „avem nevoie de un vis pentru a putea suporta realitatea”.

    Când vorbim despre dezvoltare emoțională, vorbim, de fapt, despre valoarea și frumusețea caracterului uman. Foarte mulți dintre noi uităm prematur că perioada copilăriei reprezintă „inima tuturor vârstelor”,  căci în această parte a vieții „nu există limitări temporale”. Copilăria reprezintă pentru adult cea mai frumoasă perioadă a vieții, iar nostalgia ei ne urmărește permanent pe drumul vieții, raportându-ne la copilărie ca la un tărâm unde visurile devin realitate, însuflețind permanent „secțiuni mari ale vieții de adult”.

   Pentru a putea ajuta un copil să se dezvolte avem nevoie atât de mijloace materiale cât și de cele psiho-emoționale. Demersul educației are drept scop formarea sensibilității copiilor, creșterea stimei de sine, dezvoltarea empatiei și altele, astfel încât acestora să li se formeze iubirea de frumos, adevăr și credință.  

   Prin urmare, sensibilitatea stă la baza tuturor celorlalte deprinderi. Alături de empatie, aceasta păstrează verde sufletul copilului. Pentru a inocula aceste virtuți în mintea unui copil avem nevoie de educație și cultură, căci poveștile ne conduc într-o lume plină de frumos. În altă ordine de idei, omul este suma lecturilor parcurse sau așa cum adaugă Dawn Adams „arată-mi cărțile pe care le iubești și voi cunoaște omul mai bine decât prin prietenii săi muritori”.

    Lectura contribuie într-o foarte mare măsură la dezvoltarea afectivă a omului chiar începând cu o vârstă fragedă. Nu este nevoie să le recomandăm copiilor să citească o multitudine de cărți, ci doar acele cărți care ar putea să pună baza dezvoltării lor. Literatura este pentru copii o combinație de fantastic și real. De aceea îi atrag basmele, deoarece acolo totul este posibil, iar totul este permis, așa cum este percepută și viața lor: o lume a tuturor posibilităților, a visurilor și a inocenței, iar noi, adulții nu avem dreptul de a o distruge, ci de a cladi alături de ei o lume nouă, mai bună.

     Un alt criteriu important este încrederea în sine, capacitatea ființei umane de a-și cunoaște punctele forte și de a le putea corija pe cele slabe. De la o vârstă fragedă există pericolul lipsei de încredere în propriile forțe, ignorând potențialul interior.Adultul are obligația morală de a călăuzi copilul, oferindu-i certitudini și perspective noi, ținând cont de personalitatea și de dorințele sale. Mai mult decât atât, mediul în care își petrec timpul cei mici joacă un rol esențial în formarea lor emoțională, fiind influențați puternic de cei din jur. Pedagogul trebuie să cultive dezvoltarea socio-emoțională a copilului și să nu ignore dorințele acestuia, „pentru că niciodată nu ți se oferă o dorință fără a ți se oferi și puterea de a o face să devină realitate”. Dorințele copiilor  sunt în acord direct cu inocența și fragilitatea lor, căci naivitatea copiilor nu trebuie interpretată ca o lipsă de maturitate, ci ca un izvor nesecat ce determină creativitatea, căci conform spuselor eseistului Charles Lamb „naivitatea este slăbiciunea omului matur și puterea copilului”. Pentru ei, naivitatea este un stil de viață pur, neatins de ură și resentimente. Aici întâlnim doar universul iubirii sincere și necondiționate.

       Mintea unui copil are permanent nevoie de antrenament în vederea formării unui stil de viață bazat pe dobândirea unor virtuților și moralității. Aceste lecții trebuie predate cu grijă pentru ca esența mesajului să fie însușită de către cel mic. Puterea cuvintelor este nelimitată, însă valoarea sa este dublată de cea a faptelor. Adultul are datoria morală de a fi model, astfel încât să poată inspira apoi alte suflete, îndeplinind dezideratul de a lăsa ceva în urma noastră.                             

       În concluzie, dezvoltarea emoțională a unui copil depinde de noi, cei care îi oferim modele și îl îndrumăm, învelindu-i sufletul cu iubirea noastră, cultivându-i permanent dorința de a visa și de a crede în valoarea lor, căci „tocmai posibilitatea împlinirii unui vis, face viața interesantă”. Noi, noi suntem mentorii, părinții, profesorii lui. Noi suntem cei care ne punem amprenta pe sufletul lor vom fi răspunzători de devenirea lor. Și mai trebuie să nu uităm ceva foarte important și anume: să nu ignorăm sublimul celor mici și să iubim fascinanta lume a copilăriei, căci „toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.

Bibliografie:

• Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț, București, Editura Rao, 2014.
• Constantin Noica: Devenirea întru-ființă. Scrisori către logica lui Hermes, ediția 1, București, Editura Humanitas, 1998.
• Lucian Blaga.Cugetări, , București,Editura Humanitas, 1996.
• Gaston Bachelard, Poetica reveriei, București, Editura Paralele 45, 2005.
• Sigmund Freud. Despre vis, Traducere Daniela Ștefănescu, București, Editura Trei,2012.
• Richard David Bach, Pescărușul Jonathan Livingston, București, Editura Humanitas, 2014.   
• Paulo Coelho, Alchimistul, București, Editura Humanitas, 2002.