ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

“România plai nemuritor.Unire şi credinţă” de Maria Someşan

Primit pentru publicare: 09 Nov. 2018
Autor: Al. Florin ȚENE, Președintele National al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință
Publicat: 10 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Cartea Mariei Someşan, apărută la Editura Altip din Alba Iulia în anul Centenarului, prefaţată de general maior Nelu Pop-Sucianu, se înscrie în acele numeroase broderii care toate la un loc formeză Marea Frescă ce oglindeşte istoria realizării României Dodoloaţă, cum nota undeva poetul din Lancrăm.

Volumul  structurat în şapte capitole şi bibliografie se deschide cu eseul “Clujul, oraşul unde bate inima Ardealului“care începe cu expresia”Dacă n-ar fi Ardealul aş visa la el “, aducându-mi aminte de versurile lui Virgil Carionopol cântate de Tudor Gheorghe:

„ Muică, suntem neam de piatră
Când e vorba pentru vatră,
Suntem pui de Brâncoveni,
De panduri și de Jieni.

Dacă n-aveam munți cum sunt,
Îi scoteam și din pământ,
Dunăre dacă n-aveam,
Jiul Dunăre-l făceam.”

Capitolul începe ca o lecţie de istorie pentru nepotul autoarei care recunoaşte în Mihai Viteazul, regele românilor, confirmând regalitatea în tradiţia poporului român, de la Regele Decebal, Burebista, Carol I, Ferdinand, până la ultimul nostru Rege Mihai I. Practic aceştia au adunat în jurul lor teritoriile istorice unde se vorbea limba lui Eminescu. Spuneam unui mare scriitor la un festival de poezie, în regimul de tristă amintire, că:”Regii adună şi preşedinţii risipesc“, confirmându-mi adevărul.

Importantele evenimente istorice, luptele lui Mihai Viteazul, ale lui Baba Novac, înflăcăratul patriot Alexandru Ioan Cuza, sunt amintite în paginile cărţii, ca jaloane ale unei hărţi spirituale ale neamului românesc.

Pagini de o deosebită importanţă sunt cele dedicate medicine româneşti, începând cu Carol Davila şi continuând cu şcoala de la Cluj.

Un capitol important este dedicat femeilor românce care au contribuit la lupta pentru libertate şi unire, cum ar fi Ecaterina Teodoroiu, Pelaghia Roşu din  Munţii Apuseni.Sunt amintite Maria Baiulescu, Maria Rosetti, Elena Ghica şi multe eroine care au contribuit prin activitatea lor, de-alungul anilor, la propagarea spiritului unirii în rândul maselor.

Autoarea schiţează cu mult har şi empatie momente din istoria Marelui Război şi înfăpturea Marii Unirii, unde Regina Maria a avut un mare rol, pe care l-a jucat în recunoaşterea Unirii de marile puteri, alături de numeroase românce.

Cartea este scrisă cu acribie, aducând în faţa cititorilor elemente mai puţin cunoscute din acele vremuri. Stilul este cursiv, iar pentru a reda atmosfera vremurilor, uneori, foloseşte pe cel frust.

Paginile acestei cărţii m-au inspirit să scriu un poem, pe care îl dedic Mariei Someşan.

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge….

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

E anotimpul când satul îl colind
Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine,
Prin centenarul acesta suferind
Mă întorc acasă pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde  poezie
Holda aurie mai trece și-n povești,
Iar poemul scris cu brațul ridică-n  chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.

Izvoarele susură imnuri sub nuci
Iar ceasul bate secundă de popas
Pe când ascult cânt de guguștuci
Și dorul nestins în vers rămas.

Mi-e dor pe ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.

Prin răscrucea de veac trec cirezi,
Dinspre ogradă urlă un câine,
Sunt singur și tu mă visezi
Întorcându-mă în Țară pe-o punte de pâine.

Ziua scrie cu lumină în brazde  poezie
Holda aurie mai trece și-n povești,
Iar poemul scris cu brațul ridică-n  chindie
Imn Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.

Caut în Biblie vibrații de iubire
Și munții memoriei în noapte dor
Când sfinții îmi toarnă argint în potire
Nopțile albe își pun la vis tricolor

Din albastru aerului scriu acum
Călare pe-o lună roșie ce curge
Deasupra galbenului holdei pe drum
Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge….

Mi-e dor pe ștergar de turta arămie
Pusă de țărancă în țest să crească
De trilul coborât din înalt de ciocârlie
În Transilvania, Moldova și Țara Românească.