IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul şi motanul

Motanul, o demonstrează statisticile şi fapta, se bucură, negreşit, de mult mai multă consideraţie decât câinele. Neastâmpărat, cum îl ştim, motanul ia cu asalt marile înălţimi, numai ce-l vezi cocoţat în vârf de copac, agitând spiritele, dat fiindu-i dificilă coborârea. Din dragoste de motani, pompierii intervin prompt, facilitându-le coborârea, salvându-le viaţa, sub privirile grijulii, dar satisfăcute ale stăpânilor bipezi. Armonia om-animal se confirmă, cunoscând chiar momente superioare în evoluţia sa. Ştiutul nostru motan, chiar dacă resimte penuria de şoareci, rămâne o prezenţă statornică în peisaj, fiind înconjurat cu multă drăgălăşenie, fiind, de mai multe ori, asimilat unui membru de familie. Poznele pe care le săvârşeşte plac privitorului, un privitor dus cu gândul la mâţele epocii lui Ion Creangă, în frumoasa lor joacă, totodată antrenantă, cu motocei. Ghiduş, motanul se avântă ager prin casă, ţopăind pe piesele de mobilier şi nu este exclus să ia în primire chiar bărbuţa lui Moş Crăciun, spre suprema bucurie a mai micilor din familie. Dotat cu mustaţă, pus pe mustăcit, motanul dispune de o bună atenţie, ceea ce, de multe ori, îi atrage consideraţie şi chiar comparaţie cu vreun intelectual al casei. La peiorativ, sunt persoane care-l asociază cu ghinionul, nedorind să-l ştie trecându-le prin faţă, punând superstiţia pe primul plan al gândirii lor. Ei, aici, puţină înţelegere n-ar strica! În fond, cu ce este bietul motan răspunzător pentru culoarea sa neagră?! Din păcate, hâtru nostru popor îl mai citează şi în expresia – freci motanul! O expresie cam vulgară şi trimiţătoare la condiţia celui care nu face nimic (bun). Oricum, motanul este binevenit la casa omului, cum şi alte animale domestice în varietatea lor şi a preferinţelor deţinătorilor. Altfel sunt parcurse clipele de singurătate, în compania unui motan dolofan, cu o ţinută aristocratică, mişcându-se elegant sub ochii stăpânului sau a stăpânei. Şi, cât este de frumos! Bucurându-se de o protecţie reală, hrănit corespunzător, chiar ştiinţific, motanul îşi face tot mai des apariţia în concursuri, asemănătoare celor în care fetele evoluează pentru vreun trofeu de miss. Graţia şi dezinvoltura cu care se mişcă conduc, nu o dată, la ropote de aplauze şi la bunătăţi culinare drept premiu. Vedeţi, şi lumea motanilor poate fi frumoasă! Să o facem să fie aşa!

(„Jurnalul de Dimineaţă”, 6 ianuarie 2004)