Romulus Ungureanu – poetul ce scrie, ce scrie… chiar ce scrie?

• Ioan Rotundu
  15 January 2023, 23:05
  Sursa primară: Jurnlul de Botoșani și Dorohoi
  ___

Vineri, 13 ianuarie a.c., ora 13.00 poetul Romulus Ungureanu a lansat la sala de festivităţi a Editurii „Agata” Botoşani cel de-al 14-lea volum al său de poezie intitulat „La braţ cu al 13-lea ghinion”. Dacă ar fi citit măcar una din poeziile publicate, preşedintele Iohannis ar fi rostit: „Curat ghinion!”, lăsându-ne pe noi să stabilit cui aparţine „ghinionul”.
Dar, până să vă introduc în atmosfera poetică a acestui ultim volum, să vă fac cunoştinţă cu autorul, adică cu poetul, că aşa este definit în dicţionarul bibliografic „Scriitori şi publicişti botoşăneni” de către autoarea Silvia Lazarovici. Născut la Botoşani în anul 1969, Ungureanu a absolvit un liceu industrial şi apoi a fost luat militar la artilerie, dar a fost şi hei-rupist la lucrările de la Metroul Bucureşti.
Întors din armată a lucrat pe la fosta Fabrică de Confecţii „Rapsodia” iar începând cu anul 1994 a lucrat prin Turcia, Israel, Spania, Cipru şi Grecia. La Poliţia Comunitară,, acum Locală, unde trudeşte şi astăzi s-a angajat începând cu anul 2007.
Debutul în poezie şi l-a făcut târziu, la vârsta de 49 de ani, adică în anul 2018, dar debutează prolific şi de neoprit. În anul 2018 publică 3 volume, în 2019 alte 2, ca în 2020 să publice 3, se rezumă în 2021 la 2 şi să crească din nou în 2022 la 4.
Acest ultim volum,. al 14-lea, a fost scris în intervalul 8-07 – 30.11.2022, adică în 4 luni a scris 40 de poezii. O medie de aproape 10 poezii pe lună, de te întrebi când o fi avut timp bietul poet să mănânce, să doarmă, să fie tată şi mai ales să-şi facă datoria de poliţist local? În ziua de 21 august scrie 2 poezii: Pârtie şi Timpuri pierdute.
(…)
Lectura: https://www.jurnalulbtd.ro/articol-Romulus-Ungureanu–poetul-ce-scrie.-ce-scrie-chiar-ce-scrie-6-4717.html
(…)
Dar apreciez sinceritatea debordantă a poetului când în poezia intitulată criptat „RE.FARMĂ” s-a autodefinit:
„Astăzi crucea iar ne-apasă
Pentru-l cărţii mers desculţ
Incultura-i cea mai grasă
Învăţarea-i cap de struţ”

Cât de multă este starea
Când în cărţi nu-i interes
Vin reformele ca marea
Orizont ascuns sub preş”
Nu pot să nu mai reproduc o strofă din arta cu care poetul ne fericeşte în aceeaşi poezie:
„Să privim spre animale
Puii cui îi sunt supuşi
Lupului ce dă târcoale
Iezilor din şcoala fără uşi”
În poezia „CHEMAREA” finalu-i apoteotic, înălţător de îndoliat încât m-am întrebat la ce dracu’ îmi mai ajută cunoştinţele de logică învăţate în şcoală? Răspunsul l-am găsit tot eu: Nu căuta logică în poezia lui Ungureanu că a pitit-o atât de bine că n-ai cum s-o mai găseşti:
„Doar dumitriţele-nfloresc
În pragul timpului de iarnă
Şi oameni încă mai iubesc
Când, doar, cimitiru-i cheamă”
Uitasem de Bacovia şi ale lui „Flori de plumb” dar mi-a adus aminte poetul Ungureanu. Am mai descoperit prin poeziile lui şi alţi poeţi clasici pe care i-a adus în actualitate, aluzii vagi la adresa politicienilor să-şi înregistreze dreptul de proprietate asupra plagiatului, dacă nu vor să-l împartă cu poeţii.
Să mai ilustrez cu o strofă şi din poezia „TRISTEŢEA TA”, mai ales că m-am lecuit de a mai căuta în poezia lui Ungureanu profunzimea ideatică, coerenţa şi legătura logică în cele exprimate:
„Alungă vremea, mult amară
Prin norii toţi ce te-au umbrit
Adună-ţi karma din cămară
O nouă clipă astăzi ,te-a iubit”
Uitasem de Coşbuc, deşi ştiu şi acum pe dinafară poezia „Cetatea Neamţului”, dar mi-a amintit Ungureanu de el prin poezia „SE SCHIMBĂ VREMEA”. Iată dovada că „Iarna pe uliţă” rămâne mereu în mintea absolvenţilor de gimnaziu:
„A căzut de ieri o frunză
Vântul fuge-abia trezit
Soarele la toţi se scuză
Pentru tot ce-a rumenit”
Totuşi, am găsit la poetul Romulus Ungureanu şi o metaforă ce trebuie ţinută minte: titlul cărţii„La braţ cu al 13-lea ghinion”. Inspirat titlu!